Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Macarie” este o icoană de tip „Hodighitria” („Îndrumătoarea”).
Icoana a apărut în timpul domniei marelui cneaz Vasile al II-lea al Moscovei și în vremea vieții Sfântului Macarie, făcătorul de minuni, care s-a nevoit pe malurile pustii ale râului Unja.
La data de 17 septembrie 1442, la aproximativ ora 3.00 spre dimineață, când Sfântul Macarie termina de citit acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, chilia sa a fost luminată deodată de o lumină nemaiîntâlnită.
Călugărul s-a tulburat și a început să se roage cu ardoare.
Dincolo de pereții chiliei a auzit refrenul angelic: „Bucură-te, cea plină de dar, Maică pururea Fecioară!”. Cu frică și cu uimire, călugărul a ieșit din chilia lui și în partea dinspre nord-vest a văzut icoana Maicii Domnului, înconjurată de o aureolă luminoasă. Icoana se afla aproape de chilia ascetului. Cu un fior de bucurie, călugărul a căzut la pământ și a strigat: „Bucură-te, Maica lui Dumnezeu! Bucură-te, izvor care pururea dai izbăvire la toată lumea, care ocrotești și mijlocești pentru toată țara Galiciei!”.
Sfântul Macarie a luat cu respect icoana și a așezat-o în chilia sa, de aceea, chilia a ajuns să fie numită și „chilia icoanei”. Mai târziu, ucenicii călugărului au numit icoana Maicii Domnului „a Sfântului Macarie” sau „Macariev”. Pe locul apariției sfintei icoane a fost întemeiată o mănăstire care a fost numită tot „Macariev”.
(Cătălin Rusu)
