ROMEA CANTEMIR
Cu numele adunat pe-o (singurã) târzie carte,Romea Cantemir se dezvãluie, așadar, o prezențã originalã în cadrul primei promoții lirice de la Echinox. Are, ca și congenerii sãi, și știe sã-l comunice cu o limpede dicțiune, sentimentul comuniunii cu lumea elementelor, stilizatã și întâmpinatã cu o gesticã și ea aproape de ritual, fascinat de puritãți pe care le știe precare înlumea fenomenelor, dar în staresã-i solicite și provoace straturile adânci ale sensibilitãtii. Mai posedã darul asocierilor sugestive, adesea neașteptate, dintre natural și cultural, în ecuații revelatoare, selectându-și datele dintr-un univers aproape deloc frecventat de confrați, reactivând ceva din reveriile solar-mediteraneene cu o anume tradiție în poezia româneascã, fãrã, însã, niciun semn de epigonism. E un întârziat act de(auto)recuperare, dar nu prea târziu pentru a scoate din mulțimea în care amenința sã se piardã, o voce liricã adevãratã și proaspãtã.
Ion Pop, revista Tribuna Nr.148, 1-15 nov.2008
Rouă pe trupul…
… să mai fi prins o zi a Înălţării,
cu lumina curgând din vitralii –
ediţie rară – zi-început de secol,
cu malurile hăt-depaaaarte…încât
păşind pe ape s-ajunge – o altă generaţie.
Dormind între petale, nu i se ştie chipul;
de-oglinzi nu i se-atinge duhul – ah,
– viaţa în roz
(spre care, nu o dată, m-am ridicat,
ştiind atâtea i încă netrăind nimic)
– un fel de mireasmă
deschizându-mi uşile (ca la ea acasă)
prin încăperi, călcând desculţă cu
tălpi mici şi roz.
ERA ÎNTUNERIC TÂRZIU
UN FEL DE MIREASMĂ
(muuuult, după cină)
şi în zori…rouă
PE TRUP PLUTITOR,
în …LUMINĂ…
Năvodul
între valuri şi plase din oţel,
ne-mpinge viaţa din sala maşinilor;
păianjeni „acvatici care trăiesc pe
uscat şi-ar vrea să zboare” – sporesc
pânda pe cap de locuitor.
PEŞTELEMAREÎNGHITEPECELMIC
restul, îi duce soarta-nspre Năvod –
pacifice ieşiri în larg, atlantice
pescadoare în zona de riscuri verde-a
curenţilor; zodia Peştilor e umilită
de alte unsprezece (când la rame se
vădeşte sufletul lor), se-aud en gros
strigările cazone, din hala – (acvariu
mort, cu pereţii – vocale de piatră).
Spre-a salva negoţul – e ziua de
m o r u n – ce încă de puiet simţise,
ochiurile dese cum sporesc: ca apoi
Cineva de foooarte de sus –
să arunce Năvodul.
…scrie: DEZNĂDEJDE
noaptea din Carul Mare…(de licurici
în lentă decimare) v i s e a z ă –
cele Două Roze: miresme roşii în
armuri albe; război întins pân-la
corăbiile sub care curcubee de corali
concep – atolul, ca pe-o
succesiune de vitralii-m trepte, spre
farul luminând un hârşâit de vâsle
de la 1450 şiiii…
se dă la foale din infern (se-ncinge
de-o Furtună) – ce va plăti totu-n
natură…
„Eroilor aducerii de nenoroc” (cu palma
streaşină la ochi) – acelaşi Orizont –
(de câte generaţii?…) citeşte…
ordinea de zi, pe care scrie:
DEZNĂDEJDE
(Documentare literara, Ioan Vintila Fintis)
