Theodor Vasilache (născut în 1942, la Ploiești) a făcut studii de germanistică la Cluj și București. În anii 1960‑1970, profesor de engleză și membru al cenaclului și boemei literare din orașul natal. Debut în primul număr al României literare în 1968, sub auspiciile și prezentarea entuziastă a maestrului și prietenului de mai târziu, Geo Dumitrescu.
În perioada cât a trait la Ploiești este unul dintre personajele de prim plan al Cenaclului I.L.Caragiale. Bibi cum îi spunea prietenii, era pe atunci, adică prin anii 70, o autentică figură de boem, înconjurat de o mica gașcă de admiratori,cu care se etala , prin cafenele și grădini de vară, după furtunoasele ședințe de cenaclu
Deranjat de atenția specială de care „se bucură” pe lângă organele de supraveghere și intimidare, mai ales după moartea foarte misterioasă a prietenului și colegului de cenaclu Helmuth Weber, în 1978, „rupe rândurile” și fuge în Occident. Se stabilește cu familia la Hanau, unde lucrează douăzeci de ani ca profesor.
În 1990, la chemarea prietenilor literați Laurențiu Ulici, Nicolae Prelipceanu și Petre Stoica, nu dă curs îndemnului acestora de repatriere, însă se reapucă de scris cu forțe noi și publică șapte cărți: Fiul Risipitor (Cartea Românească, 1994), Turnul Babel pe Main (Cartea Românească, 1995), Spectacol Împotrivă – Gegenschauspiel, volum bilingv, traducerea germană de Horst Samson (Kriterion, 1996), Carnaval la Gurile Dunării (Cartea Românească, 1997), Primul Milion și alte Fantasme (Kriterion, 1998), Fantasme la Gurile Dunării (Vinea, 2002), Fantasme din Lumea Cealaltă (Vinea, 2003), Fantasme, oglindiri, înscenări (Paralela 45, 2012), Fleurs du mal(heure). Flori de ceas rău (Paralela 45, 2013).
Călătoreşte mult în Europa şi frecventează diverse cercuri literare, îndeosebi pe cele ale scriitorilor germani emigraţi din România (Herta Muller, Horst Samson, Johannes Lippet etc.). Face parte din PEN-Clubul german.
(Documentare Ioan Vintilă – Fintiș)
SCRISOARE DE ACASĂ
Nimic nu se mai aseamănă cu ceea ce a fost,
deși nic n-a fost clintit din vechea alcătuire…
Poate doar portretul lipsește de pe perete
dar nu și cuiul din suflet.
Oamenii aceștia care au fost, care sunt încă,
maieștri în arta travestiului, ies pe scena mare a străzii
atât de distrați încât nici unul nu pare a-și mai aduce aminte
cum a fost îmbrăcat prima oară…
Și asta acum, la ora 12 în Europa, unde cam peste tot
lumea se schimbă să coboare la masă…
Ei singuri, pe inima goală,
în bucătăria țării stau și discută
proiecte de schimbarea pașnică a meniului
în funcție de nervozitatea pieței de-aiurea sau
de apatia aragazului de acasă…Sfânta cale de mijloc :
nici Mc Donald dar nici supa cu steluțe de general,
și totul după rețete de mult compromise…
Și iată iată bărbatul acesta cu ochii în lacrimi
nu e nimeni altul decât călăul, care parcă nici
nu ar mai tăia capete, ci doar ceapa – mărunt, mărunt…
PRÂNZ DE BINEFACERE
Duminica după liturghie
dăm buzna în sala de mese
ca să mâncăm și să bem creștinește
pentru aproapele mai puțin norocos
din Bosnia, Somaalia, etc…
Strecurăm niște bănuți într-un plic
și ne punem pe treabă
mâncând și band ecumenic, cum spuneam
pentru fratele mai vitregit
întru Christos, Mahomed etc…
Uneori, nici nu mai știm exact
pentru cine ne ghiftuim;
adică urmează să îi aducem
o rază de soare în viață…
( cu-atât mai mult cu cât, adesea,
burta lui lui sfârtecată tot n-ar putea
să rețină aceste bucate sau băuturi…)
Sunt și unii obosiți de-a mai da,
argumentând că, în definitiv, nici pentru ei
nu prea mânâncă sau bea
aproape nimeni în lumea a treia;
( și poate pe bună dreptatae… )
Noi însă, cei mai mulți, după slujbă
continuăm să mâncăm și să bem
convinși că-n trupurile noastre greoiae
locuiește Bunul Samaritean
cu tot neamul lui,
confortabil…
POVESTE DEGEABA
Nu-ți mai răci gura cu povestea
nemaipomenitelor aventuri
ale Măiestriei
în țara ei etern călătoare
pe schimbători curenți de aer.
Și nici, când obosiți
dăm prin colțuri de somn,
nu ne mai fredona sub ferestre
din strania muzică
a sferelor.
Fiindcă, imuni la ficțiune
noi nu cunoaștem lumea
decât din impactul direct,
nădușit,
în lucrurile crude ale ei…
(Din volumul Spectacol împotrivă, Kriterion 1996)
