Moise și Eroul Necunoscut

Comunitatea evreiască din Ploiești organizează manifestări libere, deschise publicului. Sunt întâlniri la care sunt dezbătute anumite teme care circumscriu spațiul spiritual al evreității. Vă prezentăm una dintre aceste teme, extrem de cuprinzătoare, inepuizabilă, dezbătută la Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova: ”Cine suntem noi, evreii?”. A conferențiat prof. Max Kurzberg. Cititorii noștri vor constata cu ușurință că spațiul nu ne permite să abordăm acum în toată amploarea ei o problemă atât de cuprinzătoare, nici întregul expozeu al vorbitorului, care a început cu o istorie a evreilor, de la constituire până în prezent, cu referiri la diverse comunități evreiești risipite prin lume, având istorii diferite.

Certificatul de naștere. Monoteismul cu patalama la mână

Mai mult, discuțiile din final au purtat mai mult asupra unor aspecte filologice și lingvistice, interesante, nimic de zis, dar devoratoare de spațiu tipografic. Ne vom limita la a nota câteva afirmații tranșante ale vorbitorului, spuneri pe șleau, unele cu un caracter apodictic, care dau seamă despre gândirea și convingerile poporului evreu.
”Suntem un popor care avem un certificat de naștere scris: Biblia. Acum 4500 – 5000 de ani, un vizionar din Caldeea, Avraam, a primit porunca: <<Du-te din casa tatălui tău spre casa pe care ți-o voi arăta>>. A trecut Iordanul în Canaan de unde <<ivrit>>, adică <<cel care a trecut peste>>.
Referitor la Marele Exod: ”S-a născut în mijlocul lor un conducător, Moise, și, totodată, monoteismul cu acte. Le-a dat Decalogul, care stă ca fundament moral până în zilele noastre, inclusiv la baza Constituției SUA”. Dar de ce exod de 40 de ani? Pentru că poporul ieșit din Egipt după sute de ani de sclavie avea o mentalitate de sclav și nu merita să primească o țară. O generație era considerată cam la 20 de ani. Următoarea generație, născută în deșert, va fi liberă, dar din părinți cu mentalitate de sclavi, abia generația nepoților urmând a fi într-adevăr liberă. ”Maurul și-a făcut datoria. I-a dus din Egipt în Sinai, le-a dat Legile și monoteismul cu patalama la mână. Ziua comemorării Eroului Necunoscut coincide cu ziua comemorării profetului Moise”.

Nume ardelenești

Unul dintre cele mai grele războaie a fost cel cu Nabucodonosor. Acesta cucerește Ierusalimul și urmează exilul babilonian. ”La 470 a.C., se naște Talmudul babilonian”.
Sion este unul din miile de nume ale Israelului. ”Sionismul semnifică dorința de a te întoarce în Sion, acasă”.

Anul 70. Împăratul roman Titus șterge de pe fața pământului Templul din Ierusalim. ”Spre ghinionul sau spre norocul nostru, un evreu care-și ia numele de Josephus Flavius fraternizează cu romanii și începe să scrie istorie. De la el ne-a rămas <<Războiul evreilor>>”.
După anul 70, evreii sunt izgoniți printre alte popoare, unele pe cale să se nască, altele să moară. Peste tot, erau mereu minoritari. Ajunși în Colosseum, unii devin liberți, alții soldați ai legiunilor. ”O legiune ebraică a luptat pentru Traian împotriva lui Decebal. Avram, Isac, Iacov (Iacob) sunt nume ardelenești, cu reminiscențe ebraice”.
”Unul dintre marii gânditori evrei, Maimonide, i-a influențat pe Spinoza, Kant și Schopenhauer”.

”Meșteșugul banilor”

În 1939, a început un nou coșmar pentru evrei. ”La 1889, se născuse <<geniul>> Adolf Hitler, care a asasinat peste șase milioane de evrei. Mai târziu, când s-a pus problema reîntemeierii statului evreu, marele muftiu al Ierusalimului, care a fost prieten cu Hitler, s-a opus”.

Nevoiți să se descurce printre majoritarii de multe ori ostili, evreii au învățat să stăpânească ”meșteșugul banilor”. În vremuri de restriște e ușor să asmuți gloata: <<Voi n-aveți pentru că ei au. Și au pentru că v-au supt sângele>>”.

Li se tot spune evreilor: ar fi fost foarte bine pentru voi dacă ați fi îmbrățișat altă religie, Vițelul de Aur. Dar tocmai credința, care nu i-a părăsit niciodată, i-a salvat de la pieire. ”Copiii evrei încep să se pregătească de la 12 ani pentru confirmare în Sinagogă. Chiar dacă n-au învățat până atunci, ei încep să se instruiască. De aceea în rândurile poporului evreu nu există analfabeți”.

Reconstruirea Căminului Național

La Basel s-au pus bazele statului evreiesc modern. ”A fost un redivivus al Sionismului. Singura soluție pentru noi era reconstruirea Căminului Național. La 14 mai 1948, în clădirea Muzeului de Istorie din Tel Aviv a fost proclamat Statul Israel”. Două ore mai târziu, toate țările arabe au declarat război Statului Israel.

”Ăștia suntem noi, evreii: suntem mândri și de Einstein, și de Oppenheimer (savantul cu cea mai însemnată contribuție la descoperirea bombei atomice), și de Ana Pauker, pentru că sunt ai noștri”.
Un popor fără trecut este un popor fără viitor. ”Invocăm morții, ne rugăm pentru ei la toate întâlnirile noastre”.
Religia mozaică nu este o religie misionară. ”Toate celelalte sunt – unele agresiv – misionare”.

”Nici un Hitler nu ne va putea doborî”

Partea nevăzută a evreimii din Ploiești este în Israel. ”Pe aici au mai rămas vreo 20 de membri. Generația care a plecat a știut să-și facă amintire din Ploiești”.
Vorbitorul a fost convingător de-a lungul întregului demers. Convingerea lui Max Kurzberg aceasta este: ”Nici un Hitler nu ne va putea doborî. Veșnicia poporului lui Israel nu se va dezminți”.

                                                                                                        Leonida Corneliu CHIFU