close
Cronică

Monica Lovinescu, vocea Europei Libere

Monica Lovinescu s-a născut pe 19 noiembrie 1923, la București, fiind singura fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei de franceză Ecaterina Bălăcioiu. La vârsta de opt ani, în 1931, fetiței i s-a publicat un basm în revista “Dimineața copiilor”, iar la 15 ani îi apar nuvele și schițe în revistele “Vremea” și “Kalende” sub pseudonimul „Ioana Tăutu”.

După moartea tatălui ei, Eugen Lovinescu, în 1943, Monica publică sub propriul nume romanul “În contratimp” în Revista Fundațiilor Regale, iar după război scrie critică teatrală în ziarul „Democrația”. În anul 1942 a terminat Liceul „Notre Dame de Sion” din București, iar în 1946 a obținut licența în Litere la Universitatea din București, apoi a lucrat ca asistentă a lui Camil Petrescu la seminarul de teatru condus de acesta. După moartea tatălui ei, Eugen Lovinescu, în 1943, Monica publică sub propriul nume romanul “În contratimp” în Revista Fundațiilor Regale, iar după război scrie critică teatrală în ziarul „Democrația”.

Monica Lovinescu

După instaurarea regimului comunist în România, în septembrie 1947, Monica Lovinescu a plecat în Franța ca bursieră a statului francez, iar în primele zile ale anului 1948 a cerut azil politic.

Ecaterina Balacioiu
Ecaterina Balacioiu

După moartea soțului și plecarea fiicei în Franța, Ecaterina a fost atent monitorizată de Securitate. Pe 22 mai 1958, una dintre echipele serviciilor secrete a dus-o la ]nchisoare Malmaison și a anchetat-o în stare de arest. După 258 de zile și de nopți petrecute în celulele Securității, comuniștii au condamnat-o la 18 ani de muncă silnică, motivul fiind refuzul ei de a-și chema fiica în slujba statului. Ecaterina Bălăcioiu a murit la Spitalul Penitenciar Văcărești pe 6 iunie 1960, la vârsta de 72 de ani și trupul ei a fost aruncat într-o groapă comună.

Monica Lovinescu a pătruns în lumea literară și a tradus în franceză texte românești sub pseudonimele „Monique Saint-Côme” și „Claude Pascal”. Printre volumele traduse s-a aflat romanul „A douăzeci și cincea oră” de Constantin Virgil Gheorghiu, carte relativ puțin cunoscută, din păcate, pentru publicul românesc. Gheorghiu, diplomat și jurnalist, se stabilise în 1948 în Franța, unde a publicat 40 de volume.

Aflat în exil, a urmat studii de teologie la Heidelberg, iar în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol.

Din anul 1951 până în 1974 Monica Lovinescu colaborează la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii Franceze, iar începând cu 1962 lucrează pentru Radio Europa Liberă unde realizează două emisiuni săptămânale: Actualitatea culturală românească și Teze și antiteze la Paris.

Monica Lovinescu a fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Cuplul Lovinescu-Ierunca a avut relații apropiate cu reprezentanții exilului românesc, casa lor de la Paris fiind un punct central pentru personalitățile diasporei românești.

Monica Lovinescu

În 1977, în ajunul sosirii la Paris a lui Paul Goma, pentru a cărui eliberare militase, Monica Lovinescu a fost agresată fizic, în curtea casei sale din Paris, de doi agenți palestinieni trimiși de Securitate la ordinul lui Nicolae Ceaușescu.

Scriitoarea a fost transportată în comă la spital, dar medicii au reușit să o stabilizeze. După cinci zile părăsește spitalul, în ciuda recomandărilor doctorilor, pentru a participa la conferința de presă a lui Paul Goma la televiziunea franceză și pentru a denunța agresiunea a cărei victimă fusese ea însăși.

Monica Lovinescu a povestit la microfonul Europei libere: „Vineri, 18 noiembrie, mă întorceam acasă spre orele 5 si jumătate după-amiaza. În curtea din fața casei se aflau doi necunoscuți (al doilea, pitit după un arbust, n-a apărut decât în ultima clipa). Primul care mi-a ieșit în față m-a întrebat în franțuzește, cu accent, dacă sunt „Madame Monica”.

Mi-am dat imediat seama că vine din partea unor români (în Franța nu se întrebuințează „domn” sau „doamna” alături de un prenume). Avea un plic mare în mână și mi-a spus că e un mesaj, să intrăm în casă să mi-l citească. Am simțit că e ceva suspect și am refuzat. A insistat să intre. Am refuzat din nou. Atunci a apărut și al doilea și au început să-mi dea în cap. Mi-am pierdut repede cunoștința, dar am apucat să țip. Un trecător (funcționar la poștă) s-a repezit și i-a pus pe fugă.”

Monica Lovinescu a încetat din viață pe 20 aprilie 2008, la vârsta de 85 de ani, în spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, în apropiere de Paris. Prin testament, ea și-a donat casa din Paris statului român, pentru a deveni un loc de studiu si de găzduire pentru cercetătorii și bursierii români.

Editura Humanitas a publicat, după 1990, cărțile Monicăi Lovinescu, inclusiv volumele sale de memorii.

Sursa Dosare Secrete

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.