Nenea Iancu nu cădea des în patima amorului duios, dar și în rarele ocaziuni în care era săgetat de Cupidon, trăirile sale erau de o intensitate copleșitoare. De pildă, un amor celebru de-al său a fost tânăra pianistă Leopoldina Reinecke, poreclită cu drag de Caragiale „Fridolina”.
Blondă, talentată, de viță nobilă, Nenea Iancu a iubit-o cu mult pathos, fiind dispus să facă naveta Craiova – Iași un an de zile, cât a durat legătura lor, doar ca să o vadă câteva momente. Ei, câți dintre voi ați fi dispuși astăzi să faceți naveta Craiova – Iași în numele iubirii pătimașe?
Relația lor poate fi catalogată drept o iubire efemeră, căci Leopoldina suferea din pricina unui fost iubit, un maior foarte chipeș. Văzând că nu poate ajunge la inima Fridolinei, Caragiale recurgea la diverse metode pătimașe pentru a-i atrage atențiunea: plângea în gară, amenința că se împușcă.
„Te-am părăsit într-o stare de plâns şi inima mi-era străină când se dete ultimul semnal de plecare în gara Iaşi, ca un mizerabil”, recunoștea îndurerat Nenea Iancu într-o misivă către Fridolina.
(facebook.com/berea.nenea.iancu)
