close
Cronică

Noaptea algelor fosforescente

De-a lungul vremii, cei cărora le-am povestit că am făcut baie în mare, intr-o noapte de mai, printre sute, mii de alge fosforescente,
mi-au zis că-s nebună, că am visat ori că băusem, poate, mult prea mult.

Dar nu.
Nu că nu băusem, că băusem. Cum bei la 16 ani, cu disperarea că se termină sticla și n-ai apucat să te îmbeți. Dar pe urmă…
…pe urmă am mers pe plajă, in stânga cazematei din 2 Mai, sub faleză, ne-am aruncat hainele intr-o barcă, eram foarte goi și foarte fericiti, apa era caldă și atunci s-a intamplat ceva absolut magic

valurile au început să strălucească albastru in jurul nostru, la fiecare mișcare luminile mici fugeau după noi,
ireal, ireal
nu înțelegeam ce se întâmplă, dar era fantastic,
ne-am jucat, ca niște copii ce eram, mult, mult timp
săream, înotam, ne scufundam, ne învârteam, aruncam unii in alții cu apă luminoasă
strângeam in pumni marea
și imensa bucurie.

Iar asta seară, când eu și Alina ne-am revăzut, ne-am amintit, aproape secvență cu secventă, fabuloasa noapte a algelor fosforescente.
N-am visat, dar a fost un vis.
Visul că am fost odată
atât de frumoși și atât de nebuni.

Sigur, ne-am amintit și consecintele beznei de după. Dar alea n-au mai fost magice, nici nu prea sunt de povestit. Dar am râs și-atunci, am râs și azi. Mai ales azi.

Bebe, povestea asta e și a ta.

(Oana Costea)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.