MOBILOTERAPIA – 2
Nu faceţi „exerciţii complicate”, ci puţine şi la obiect, pentru „recuperarea mobilităţii în sine”. Nu faceţi „ocultismul mişcării”, obişnuiţi-vă să aveţi şi o „Poziţie de Rememorare Mobilă permanentă”, după propriul specific şi propria boală (de cap, de trunchi, sau de membre).
Noi am consemnat că avem în corpul nostru trei „circuite energetice” de bază: cu energii nervoase (ce urcă spre cap şi se răspândesc prin nervii întregului corp), cu energii umorale (ce trec în sânge şi umorile generale) şi cu energii de acumulare materială (ce se fac depuneri de masă fizică), ce ies din Suflet prin Inimă. În boli este o împiedicare şi chiar o sistare pe diferite trasee, care, de nu se restabilesc, produc moartea. De aceea este o mare nevoie de a se acţiona cu grijă şi în acest sens.
Sunt forme de „mobilitate din stare statică” (poziţii diferite fixe ale unor părţi organice); „mobilitate semistatică”; „mobilitatea activă” prin mişcări directe şi repetative (cum sunt exerciţiile fizice şi mişcările forţate). Mai este o „mobilitate „psiho-mentală directă”, prin concentrări mentale directe (psihoterapie organică).
Noi, ca Medicină de orientare Creştină, ne ferim de „pericolul magic” al „mobilităţilor energetice”, dar nu excludem „normalul mobil” al energiilor, care este „mişcarea obişnuită” a noastră. Aşa se pot folosi nişte „exerciţii de recuperare” a mobilităţii, fără să facem însă „magia” acestora (cum fac multe practici de astăzi). Insistăm deci pe separarea acestora de RITUALUL RELIGIOS SACROTERAPEUTIC. „Mâncarea şi mişcarea” sunt „treaba noastră proprie“ şi „peste” acestea este apoi SACRUL Religios.
Să se facă zilnic mişcări. Cei foarte bolnavi să facă aceste mişcări culcaţi şi chiar pe pernă. În boli „mişcarea este egală cu hrana”, spune un proverb.
Pr. Ghelasie Gheorghe
(Cătălin Rusu)
