Tabăra de Sculptură Monumentală Contemporană (Ediția a V-a) – Ploiești 2022
Interviu la începutul lucrărilor cu sculptorul Petre Virgiliu Mogoșanu
Cel de-al treilea venit este Petre Virgiliu Mogoșanu de la Balș. A lucrat și studiat peste 12 ani în Grecia, unde a urmat o Școală de Arte cu nume lung din Atena, și vreo șapte ani în Italia. În Peninsulă, a terminat un masterat la Academia de Arte Plastice din Carrara, unde este celebra carieră. Este prezent pentru a doua oară aici, după ce s-a evidențiat la ediția inaugurală, din 2018.
Tensiune, Schimbare, Îndoire, Mișcare, Dialog, Echilibru, Transparență. Sunt câteva dintre notele definitorii ale operelor lui Petre Mogoșanu.
Vă mai spun că a repurtat un succes fulminant la Bienala Internațională de Sculptură din Argentina, de la Chico, unde s-a lucrat, ca și aici, în fața publicului. Peste 40 000 de spectatori i-au aplaudat triumful. Dar să nu uităm copiii, pentru că artistul a câștigat acolo alte două premii, printre care și Premiul pentru copii, care și-au arătat recunoștința pentru românul nostru aplaudându-l îndelung.
Dar nu numai copiii au a-i fi recunoscători sculptorului balșean, ci și Domul din Milano, căruia i-a fost restaurator.
R.: Domnule Petre Virgiliu Mogoșanu, sunteți pentru a doua oară prezent la Tabăra de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești. Ați mai fost la prima ediție. Cum vi se par lucrările expuse aici în acest interval de patru ani în care ați lipsit?
P.V.M.: Da, au trecut patru ani… Am găsit lucrarea pe soclu. Pentru că atunci când am terminat-o nu au avut timp să facă soclurile. Au pus-o acolo unde am discutat cu organizatorii și e foarte bine amplasată. Mi-a părut bine să o revăd.
R.: Dar lucrările realizate de colegii dvs. în acest interval cum vi s-au părut?
P.V.M.: La fel, și lucrările colegilor de la prima ediție au fost montate. Ceea ce m-a surprins este faptul că sunt câteva lucrări de la a treia sau a patra ediție – nu-mi aduc aminte bine – care nu au ajuns pe pozițiile finale, nu sunt pe socluri. Dar probabil în viitorul apropiat or să le monteze, pentru că n-am avea decât de câștigat, deoarece o sculptură își dezvăluie adevărata valoare când e pe soclu. Atunci se poate înțelege opera și poate fi contemplată. Acestea sunt lucrări valoroase sculptate de artiști cu experiență acumulată în mulți ani de studiu și practică, care au venit din multe părți ale lumii.
A restaurat Domul din Milano
R.: Sunteți profesor asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova. Există un departament Arte Vizuale în cadrul Facultății?
P.V.M.: Da, există în cadrul Facultății departamentul de Arte Vizuale, pictură și sculptură. Eu sunt asistent la sculptură.
R.: Ați petrecut o mare parte din timp pe-”afară”. Am înțeles că ați lucrat foarte mult în Grecia, la Atena, unde ați urmat și niște studii. Cam câți ani ați lucrat în Grecia?
P.V.M.: Am început sculptura în Grecia. La Atena am renăscut. Am studiat la o școală de arte privată. Am fost și profesor la această școală patru ani. După care am făcut Universitatea de Arte și masterul în Italia, la Carrara, iar la București, de scurt timp, am terminat doctoratul, la Universitatea de Arte.
R.: Am citit că ați lucrat șapte ani la restaurarea Domului din Milano…
P.V.M.: Da. În timp ce eram student, am lucrat într-un atelier de sculptură din Carrara, unul dintre cele mai renumite, în paralel cu Facultatea. Îmi câștigam existența în acest fel, dar realizam și lucrări proprii. În acest atelier făceam lucrări de restaurare prin înlocuire pentru Domul din Milano.
”Libertatea” trebuie să fie păzită zi și noapte
R.: Dacă am reținut bine, o lucrare de-a dvs.,”Libertate”, o statuie situată în dosul Parcului din Craiova, este păzită zi și noapte de polițiștii locali. Dacă este în nesiguranță, aduceți-o aici!
P.V.M.: (zâmbind) Nu cred. Asta a fost atunci, pe moment, dar nu cred că e o știre reală. În timp ce lucram, am făcut acest simpozion cu alți doi sculptori. Lucrarea era în parc, alături de altele, și până le-au montat la locul definitiv a trebuit să le păzească cineva, să nu fie vandalizate. Cred că știrea e puțin cam ieșită de sub control.
R.: Bănuiesc. S-ar putea să fie o creația unor ziariști zglobii.
P.V.M.: Așa cred.
”Libertatea de gândire stă la baza acestui proces complex”
R.: Vorbiți în permanență despre o tensiune. În excursia pe care am făcut-o în Tabăra de Sculptură din județul Buzău, de la Măgura, vorbeați cu prietenul și colegul dvs. Constantin Țînteanu despre o energie, o forță, o tensiune care este absolut prezentă în lucrările dvs. Aceasta este nota dominantă a lucrărilor dvs.?
P.V.M.: Da. Aș putea spune și asta. Am pornit de la ideea că în natură au loc o infinitate de fenomene fizice care duc la schimbarea materiei, fenomene pe care le sesizăm sau nu, în funcție de proprietățile materialelor. Același lucru se întâmplă și în cazul ființelor umane. Oamenii gândesc, își schimbă proiectele existențiale în funcție de o multitudine de factori care le influențează mentalul și fluxul emoțional, ceea ce îi determină să acționeze divers, planificat sau imprevizibil. Memoria îi ajută să înțeleagă schimbările, să repete și să analizeze întregul proces cognitiv al devenirii. Libertatea de gândire stă la baza acestui proces complex. Oamenii conduși de instinctul de libertate acționează dând naștere unor momente care uneori devin de importanță istorică. În toate aceste transformări există un impuls care pornește din interiorul nostru. Transformările corpurilor din natură apar datorită faptului că în interiorul fiecărui volum există o forță, o energie, o tensiune și un echilibru care, simultan, vor acționa spre exterior și vor crea o mișcare care este echivalentul vieții. Sculptura evidențiază ideea de forțe contrare, posibile traiectorii și tensiuni conținute în forme care au capacitatea de a reconfigura spații și care definesc lumea și universul. Vizitatorul este pus în fața unei forme care îl invită pentru câteva momente să-și imagineze aceste tensiuni, mișcări conținute în aceste volume aparent imuabile.
Natura și tensiunile ei sau triumful de la Chico
R.: Tulburător. Trebuie să recunosc că ne-ați pus serios pe gânduri, domnule Mogoșanu. Promitem să reflectăm asupra spuselor dvs. Sigur că acest efort al dvs. se materializează și în anumite realizări și recunoașteri. Nu de multă vreme ați câștigat cu o lucrare, ”Natura și tensiunile ei” (iarăși tensiunile!), Marele Premiu la Bienala Internațională de Sculptură din Argentina, urmat de un sud-coreean și o nemțoaică. Vreți să ne vorbiți puțin despre asta? Am înțeles că este vorba despre un premiu însemnat.
P.V.M.: Da, se întâmpla la Chico, în Argentina. A fost o experiență foarte frumoasă, de care m-am bucurat foarte mult, încă de la început, de când am fost selecționat. Totul s-a finalizat cu o mare satisfacție. Mi-am savurat succesul din plin, pentru că am obinut cea mai înaltă distincție, și a fost minunat să lucrez alături de mulți alți artiști remarcabili, prieteni buni, cu care am petrecut trei săptămâni frumoase.
”Îmi place să lucrez piatra”
R.: Sigur, ați mai câștigat și alte premii însemnate. Am citit în rezumatul tezei dvs. de doctorat, care se intitulează ”Materiale și tehnici tradiționale în sculptura contemporană”, că lucrați mult în piatră. Aici lucrați în marmură, dar ați lucrat și în alte materiale. Ați epuizat întreaga ofertă geologică?
P.V.M.: De fiecare dată când fac o lucrare, întâlnesc noi și noi provocări, trec prin niște etape, descopăr noi metode, la fiecare pas, în timp ce lucrez. Îmi place să lucrez piatra, și cu cât e mai dur materialul, cu atât îmi place mai mult. De fiecare dată e diferit. Chiar dacă consider că știu anumite lucruri, întâlnesc mereu situații noi, pe care le tratez pe moment, fără să am un proiect dinainte stabilit în detaliu, ci rezolv problema pe loc. Astea sunt detalii tehnice, pe care un sculptor le utilizează ca să ajungă la final, să ajungă la forma pe care o dorește. Tehnica este pe planul doi într-o sculptură. Dar e foarte importantă pentru că, în felul acesta, când un artist cunoaște tehnica, poate să ajungă mai repede acolo unde vrea, mai bine.
R.: Noi vă mulțumim și așteptăm cu nerăbdare să vedem finalizată lucrarea dvs.
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU