Deunazi, stateam de vorba cu un foarte, foarte bun prietin, asa cum ar spune un moldovean neaos, intr-o noapte cu ger si vifor si cu un pahar de vin bun in fata, la caldura casei…
Dupa rasete si cimilituri, el ma intreba printre altele de o maniera serioasa cum mai merge viata pe sus.
Oooo !!! Viata pe sus pluteste si este calare. Calare in permanenta.
Intrebarea : Cum adica???
Pai, tu nu stii??? Inaltul este populat de ponei, de multi ponei.
Contrariat, tovarasul meu intr-o noapte de iarna : Ce ponei, despre ce vorbesti ???
Poneii… Fiinte fabuloase care umplu Susul cu tropotele lor micute, precum inorogii, padurile si raurile…
Ei circula Sus pestrazi si acum incep chiar sa isi faca si autostrazi speciale pentru piciorusele lor vanjoase si scurte. Au instalat chiar semne de circulatie. Unii vor chiar sa fie politisti la circulatie. Iar altii, jandarmi. Insa niciunul, politician sau presedinte.
Pretinul meu din seara viforoasa mai ntreaba daca ei au case, proprietati, mosteniri, samd…
Nuuuu !!! Nicidecum ! Sus, nici nu se pune vorba ! Ei nu au nevoie. Nu au nevoie decat de strazi si autostrazi pavate cu flori si insoleite. Atat vor.
Pai si in rest ce fac ?!
Pai se ocupa de minunatele lor culori.
Pai cum adica ?! pai uite asa, foarte simplu : aerul sus este mult mai colorat, iar ei cu ochii lor mari si blanzi privesc cu lacrimi dulci care curg si ele de asemenea in culori. Atunci coamele, care dealtfel sunt foarte bine pieptanate si cat mai lungi scutura si ele culori.Ei nasc curcubeele pe ceruri. De fapt ocupatia lor de baza este aceasta. Aranjeaza culorile si se ingrijesc de curcubee.
Ei au blanite sidefii, iar din coamele lor pornesc asa usor catre lumi curcubeele cu toate culorile ceresti.
Unii cand sunt mai suparati pentru ca nu au reusit sa fie politisti sau ce voiau ei in jandarmerie, isi mai pun in coame niste flori aduse d-aiurea de vanturi si vifore.
Dar sa vezi ce copitute au… aurete si cochete. Cu acelea bat in poarta cerului pentru aprovizionerea cu culori. Si daca nu se intampla nimic, nu, nu ei nu fac greva, ci dau o raita pe la sfinti si fac… Ce ? Comunicare, Domnule !Sunt maiastri in treaba asta.
Dupa ce rezolva cu toate aceste chestiuni, incep sa verifice daca este ordine in acareturile micilor zane. Ca astea sunt cam deocheate. Lasa totul vraiste, zicand ca ele zboara cu bagheta sa adoarma copiii seara. Dar de fapt ele umbla creanga, pana le ia durerea de cap.
La un momendat, unul care s-a vrut lider al poneilor venise si el cu idei dintr-astea pamantesti : improprietarire, legislatie, strategie, pacea mondiala, etc. .
Si atunci s-a vazut un mare lucru : ceilalti i-au spus raspicat ca ii vor ridica asa,simplu culorile, caci intre noi fie vorba, fiecare este responsabil cu anumite nuante. Ala, liderul s-a sucit, s-a rasucit, s-a burzuluit si pana la urma a lasat coama balta.
Dom’le, noroc ca e iarna afara si e vifor, caci altfel i-am vedea si noi cu ochiul liber, daca am fi atenti. Asa nu ii auzim decat tropotind.
Tropotit linistit cu muzica aleasa.
(Mihaela Popescu TAULET)
