Tabăra de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber „GHEORGHE COMAN”, de la inițiativa din 2018 la o nouă pagină de patrimoniu cultural, în anul Brâncuși
Poveștile frumoase nu se termină niciodată. Iar povestea Muzeului de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber „GHEORGHE COMAN” din Ploiești este, cu siguranță, una care continuă să se scrie în piatră, prin artă și prin oameni.
Proiectul Taberei de Sculptură Monumentală a debutat în anul 2018, Anul Centenarului Marii Uniri, la inițiativa Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești, pornind de la convingerea că identitatea unei comunități se păstrează și se consolidează prin valorile sale culturale. De atunci, fiecare ediție a dus mai departe aceeași idee generoasă, exprimată prin motto-ul permanent al proiectului:
„Nu există patriotism fără patrimoniu”.
Acest principiu este un îndemn dar și o responsabilitate pe care ne-o asumăm împreună: aceea de a crea, de a proteja și de a transmite generațiilor viitoare reperele culturale care dau sens apartenenței noastre.
Timp de 29 de zile, Parcul Municipal Vest din Ploiești s-a transformat într-un veritabil atelier în aer liber, un spațiu al creației, al perseverenței și al dialogului dintre om și materie. Praful de piatră, sunetul uneltelor și efortul neîntrerupt al artiștilor au fost semnele unui proces a fascinant: nașterea unor noi mărturii ale artei monumentale.
Cea de-a VII- a ediție a Taberei, desfășurată între 20 septembrie și 18 octombrie 2026, a fost posibilă datorită entuziasmului, implicării și unui valoros parteneriat între Casa de Cultură „I.L. Caragiale” Ploiești, Asociația Culturală 24 PH ARTE Ploiești, Consiliul Local al Municipiului Ploiești, Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești și Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești. Conlucrarea acestor instituții și organizații demonstrează că proiectele culturale durabile se construiesc prin solidaritate, viziune comună și încredere în puterea artei de a îmbogăți viața unei comunități.
Astăzi, la vernisaj, am trăit bucuria și emoția de a admira trei lucrări monumentale finalizate, fiecare cu propria poveste, cu propriul limbaj artistic și cu o identitate aparte:
„Înfășurare în spațiu” – Florin Strejac (născut la Iași, un adevărat ambasador cultural, cu lucrări monumentale pe aproape toate continentele: din SUA, Germania, Spania, până în India și Belize);
„Obsesie” – Ioan Pop Vereta (născut la Săpânța și proaspăt laureat cu titlul „Artistul anului 2026” la Baia Mare, cunoscut pentru transpunerea în piatră a formelor arhetipale);
„Mirabila sămânță” – Eugen Petri ( născut la Sibiu, stabilit în Ploiești, a primit Marele Premiu International „Constantin Brâncuși”- Madrid 2010, lucrări monumentale în SUA, Coreea de Sud și Italia)
Gândurile bune și perspectivele de viitor s-au regăsit în alocuțiunile organizatorilor: Marian Dragomir, directorul Casei de Cultură „I.L. Caragiale” Ploiești; Alice Neculea, director adjunct al Muzeului Județean de Artă Prahova și comisar al Taberei; Florin Manole, vicepreședinte al Asociației Culturale 24 PH ARTE; și regizorul Cătălin Apostol, cel care a asigurat, de-a lungul edițiilor, mărturia documentar-cinematografică a acestui proiect cultural.
Au fost prezentați cu recunoaștere și recunoștință artiștii: Florin Strejac, Ioan Pop Vereta, Eugen Petri, alături de minunatele lor sculpturi monumentale, dar și prețioasele ajutoare, a căror contribuție, deși mai puțin vizibilă, a fost esențială pentru împlinirea unui asemenea proiect: cioplitorii Badea Alexandru și Munteanu Gheorghe, alături de sculptorul Mircea Tocaci.
Festivitatea a fost un prilej de recunoaștere și recunoștință. S-au oferit diplome, s-au strâns mâini, s-au rostit cuvinte de apreciere și s-au împărtășit impresii despre experiența acestor zile intense. Cei prezenți au înțeles încă o dată că marile opere nu se nasc peste noapte. În spatele fiecărei forme se află ore îndelungate de muncă, concentrare, forță fizică și sensibilitate artistică, adesea peste zece ore de lucru pe zi, în fața unor blocuri de piatră care prind treptat sens. (Alice Neculea)
Au fost conturate și perspective generoase pentru edițiile viitoare: revenirea artiștilor care au participat la ediții anterioare, pentru noi realizări sau pentru a-și continua lucrările începute, transformându-le, acolo unde viziunea artistică o permite, în adevărate tripticuri sau trilogii sculpturale. O asemenea inițiativă ar putea da naștere unui ansamblu coerent, în care fiecare ediție să adauge o nouă pagină poveștii artistice prin relevarea „ideii” artiștilor despre arta lor, după exemplul deja existent al operelor lui Max Dumitraș. (Florin Manole, Alice Neculea). Cu timpul nu sculpturile vor fi în parc, ci parcul în jurul acestor lucrări, devenite repere. (Florin Manole)
Prin demersul său documentar, Cătălin Apostol contribuie la păstrarea memoriei fiecărei ediții, surprinzând evoluția lucrărilor, oamenii, efortul, emoțiile și poveștile din spatele creației. Astfel, experiența efemeră a taberei devine o mărturie pentru viitor, un document despre felul în care arta se naște și se integrează în patrimoniul unei comunități.
Parte a proiectului actual, participarea elevilor de la Liceul de Artă „Carmen Sylva”, îndrumați de profesorul lor coordonator, a avut ca rezultat câteva sculpturi miniaturi realizate în marmură de tinerii artiști și prezentate în cadrul vernisajului, aducând o notă de prospețime și entuziasm. Ne-am imaginat cu bucurie – la sugestia lui Marian Dragomir, un viitor în care, poate se vor întoarce în parc, în calitate de sculptori consacrați, pentru a-și lăsa propriile creații monumentale în patrimoniul cultural al orașului.
Sub îmbrățișarea neașteptat de mângâietoare a soarelui, alocuțiunile, prezentarea artiștilor și a lucrărilor acestora au fost împlinite prin momente de muzică tradițională și ușoară prin participarea artistelor Maya Elena Burloiu (Ansamblul Prahova) și Petty Mușa (Teatrul Toma Caragiu). S-a cântat frumos și chiar s-a dansat puțin – cu candoare și bucurie, sub privirile îngăduitoare ale operelor de artă.
Această ediție capătă o rezonanță aparte și în contextul Anului Brâncuși, un prilej de a ne întoarce privirea către moștenirea unuia dintre cei mai importanți creatori ai artei moderne și de a redescoperi forța sculpturii de a transforma piatra în emoție, idee și simbol. În spiritul înnoitor al operei brâncușiene, sculptorii reuniți la Ploiești ne reamintesc că piatra este un univers de posibilități, în care mintea, inima și mâinile artistului caută esența formei și sensurile profunde ale existenței. Fiecare creator își urmează propriul drum, ducând mai departe, prin sensibilitate și limbaj artistic personal, dialogul neîntrerupt dintre tradiție și modernitate.
Urmând frumosul model al Taberei de Sculptură de la Măgura (Buzău), povestea Muzeului de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber „Gheorghe Coman” s-a îmbogățit astăzi cu trei noi creații, trei prezențe care vor rămâne în dialog cu natura, cu trecătorii și cu generațiile care vor veni. Marmura va păstra urmele mâinilor care au modelat-o, iar formele sale vor continua să trezească întrebări, emoții și interpretări.
Asociația 24 PH ARTE Ploiești adresează mulțumiri din suflet tuturor celor care au contribuit, prin talent, muncă, sprijin și încredere, la reușita acestei ediții! Mulțumim artiștilor, echipei tehnice, organizatorilor, partenerilor instituționali, profesorului îndrumător și tinerilor participanți pentru că au făcut posibilă această întâlnire cu inefabilul frumos.
Fie ca Muzeul de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber „GHEORGHE COMAN” să crească de la o ediție la alta, să adune noi povești în piatră și să devină un reper tot mai puternic al identității culturale ploieștene.
Din anul 2018, fiecare ediție adaugă o nouă filă acestei povești. Iar câtă vreme vom continua să investim în cultură, să prețuim creația și să păstrăm vie memoria celor care dau formă patrimoniului nostru, povestea va merge mai departe.
Pentru că arta dăinuie, patrimoniul se construiește împreună, iar poveștile cu adevărat frumoase nu se termină niciodată.
„Nu există patriotism fără patrimoniu”.
Doina Ofelia Davidescu
