Niciodată de când avem cultură generală post – tradițională nu am avut o limbă română așa de săracă, jerpelită, ruptă în figuri aiurea, peticită, clișeizată, lemnificată.
Nu prea are cine să și dea seama. Ar fi nevoie de multă citeală de chestii (și anume mai lungi decât “Da. Ai dreptate.”).
Dar buba bubelor e că scriitorul de azi scrie în limbă de lemn chestii de fier forjat, ori de beton armat.
Nu i bai, zice un zicalnic. Ce!!? Latina nu muri?!
Nu muri, zicalnicesc io. E stră stră stră stră nepotizată.
IOAN BUDUCA
