Autor: Psih. Petrescu Emilia
Cab. Indiv. De Psihologie – Petrescu Emilia
Psihologia artistului are ca dominantă capacitatea acestuia de a fi înalt creativ. A fi creativ în sens psihologic înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității. Actul creativ trebuie să aibă o anumită valoare economică, culturală, socială, valoare care trebuie să fie recunoscută social.
Toți oamenii au capacitatea de a fi creativi, dar ea există într-o stare latentă și depinde de fiecare dacă o descoperă și o dezvoltă. Creativitatea este și o nevoie, ea este inclusă in nevoia de autoactualizare a omului care se află în vârful piramidei nevoilor omului, după nevoia de valorizare, nevoia de socializare, nevoile de siguranță și confort și nevoile biologice (foame, sete, sex). (Anitei M., 2010)
În actul creației se utilizează atât inteligența, cat și imaginația. În cadrul creației științifice accentul cade pe utilizarea inteligenței, în cadrul creatiei artistice accentul cade pe utilizarea imaginației. De aceea putem afirma ca artiștii au o imaginație mai dezvoltată decât ceilalți oameni. Inteligența presupune capacitatea de adaptare a omului la situații noi în sensul rezolvării de probleme, imaginația presupune combinarea și asocierea informațiilor diverse într-o formă cu totul nouă. (Roco Mihaela, 2008)
Un alt aspect prin care se remarcă personalitatea artiștilor, fie că sunt pictori, poeți, prozatori, cântăreți, actori, compozitori este acela că au trăiri emoționale puternice care sunt și materialul de construcție al imaginatiei creatoare. Sunt firi sensibile, emotive, la care emoțiile: frica, furia, bucuria, tristețea, vinovăția, rușinea sunt resimțite cu intensitate mai mare decât de ceilalți oameni. De asemenea au capacitatea de a transmite aceste emoții la cei care vin în contact cu opera lor.
Ion Minulescu transmite și trăiește cu intensitate emoția îndrăgostirii în poezia sa ,,Celei care minte” :
,, Deci nu-ți cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ți cer să-mi spui ce-ai spus la alții,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Și nu-ți cer patima nebună și fără de sfârșit,
Nu-ți cer
Nimic din ce poetul palid
Cerșește-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de vrei o clipă
Din șirul clipelor la fel.”
O altă caracteristică a artiștilor este aceea că sunt empatici, se pot transpune cu ușurință în situațiile altor persoane și pot înțelege cu ușurință emoțiile lor. Pentru actori această calitate este esențială pentru a putea intra in rolul personajului pe care il interpretează.
Artiștii sunt persoane independente, spirite libere, care nu suportă constrângerile și care vor ca tot ceea ce fac să fie cu consimțământul lor. De asemenea sunt persoane care au curiozitatea trează și sunt interesate de diverse domenii de activitate.
Lucian Blaga, personalitate marcantă a culturii românești interbelice a fost filozof, scriitor, poet, iar în opera lui poezia și filozofia se întrepătrund, ea fiind dominată de marile întrebări ale existenței și cunoașterii.
Ion Barbu (pseudonim pentru Dan Barbilian) a fost matematician și scriitor. El afirmă că : ,,Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei”.(C.Barboi, S.Boatca, M.Popescu, 1994)
Sunt persoane care au curajul să-și exprime propriile trăiri afective. La cei cu nevoile de baza biologice nesatisfăcute sau cele de siguranță și confort sau cele de socializare, această descărcare emotionala devine o formă de terapie prin artă și este chiar o resursă pentru aceștia pentru a merge mai departe pe cărarea vieții în ciuda dificultăților pe care le presupune aceasta.
George Bacovia, poetul florilor de plumb, al toamnelor reci și ploioase, al verilor cu călduri toride, al primăverilor iritante, nevrotice își satisface nevoia sa de evadare din aceasta lume unde nu-și găsește locul refugiindu-se în creația poetică. Lumea ostilă în care poetul se simte izolat este evocată de exemplu în poezia ,,Plumb” : ,,Stau singur în cavou… și era vânt…” sau în poezia ,,Lacustră” :
,,De-atâtea nopți aud plouând
Tot tremurând, tot așteptând…
Sunt singur și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre”.
Întreaga operă a lui Bacovia exprimă o atmosferă apăsătoare, ca de plumb, o tristețe profundă care provine din sentimentul de însingurare exprimat în lirica sa prin evocarea naturii în dezagregare. Trăirile sale sunt puternice și creează de asemenea emoții puternice la cititori.
Mihai Eminescu dezamăgit în relațiile lui pasionale își găsește refugiul în lumea poeziei, fapt ilustrat în ultima strofă a poeziei ,, Luceafărul” :
,,Ce-ți pasă ție chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Trăind în cercul vostru strâmt,
Norocul vă petrece;
Ci eu in lumea mea mă simt
Nemuritor și rece.”
Ceea ce îi motivează pe artiști în actul lor de creație este plăcerea și bucuria de a crea ceva nou și valoros, nu creează din obligație. De asemenea îi motivează și nevoia de a fi importanți pentru alții prin lucrurile pe care le realizează, nevoia de a avea prestigiu și recunoaștere.
Sunt persoane care au incredere în propriile lor forțe, pentru că este nevoie de multă încredere în propriile forțe pentru a exprima idei noi care pot fi apreciate sau nu de către grup.
Copilul interior la artiști este treaz, aceștia au capacitatea de a fi uluiți și de a se mira în fața lucrurilor banale, de asemenea au inocența și entuziasmul copilului care se joacă. Sunt cunoscute bătăile cu perne de la întâlnirile dintre Ion Luca Caragiale, în casa acestuia, și Titu Maiorescu, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc. (Alexandrina I.L.Caragiale, Ecaterina Logadi-Caragiale, 2012)
Au abilitatea de a utiliza metafore și analogii și au o atitudine ludică, de joc, combină și recombină, asociază și manipulează în cele mai diferite și inedite moduri, cuvinte, idei, culori, sunete. Un exemplu de astfel de asociere inedită de cuvinte și de idei apare în poezia ,,Simt” a lui Nichita Stănescu:
,, De ce nu sunteți voi care sunteți
Hai să ne facem casă, vă strig
Sau măcar loc pentru a dormi
De ce nu sunteți voi care sunteți
De ce dormiți în gangul unei stele
de ce împrumutați raza
de ce nu sunteți și care sunteți?”
Au o atitudine rezervată și selectivă în relațiile interpersonale. Din motive de timp și pentru că sunt absorbiți de ideile lor nu sunt foarte sociabili.
La artiști există și un risc pentru sănătatea lor în condițiile consumului de alcool și de narcotice. Uneori sunt tentați să utilizeze aceste substanțe pe de o parte pentru a evada din nefericirea lor, pe de alta parte pentru a-și intensifica trăirile prin spargerea barierelor conștientului și accesarea conținuturilor inconștiente.
Deși în psihologia românească se găsesc referiri la psihologia creativității, psihologia artistului este un domeniu foarte puțin studiat și necesită o analiză mai amănunțită și un grad de deschidere mai mare din partea cercetătorilor și specialiștilor.
Bibliografie
Aniței M. (2010), Fundamentele psihologiei , Editura Universitară București
Caragiale I.L. Alexandrina, Logadi-Caragiale Ecaterina (2012), Amintiri despre I.L.Caragiale, Editura Karta-Graphic Ploiesti
Barboi C., Boatca S. (1994), Popescu M., Limba și Literatura Română în licee, Editura Recif București
Roco Mihaela(2008), Curs Psihologia creativității , Editura Credis, Universitatea București
Articol apărut în Rev. de terapii creative-expresive și dezv. Pers. Unificatoare ARTTE VOL.1, NR.2, 2015, Editura SPER a Soc. De Psihoterapie Experiențială Română
