Iar în râpa roşie, prăpăstioasă, din dealul viilor, sălăşluia aievea un căpcăun.
Lucian Blaga
După ce vom scăpa aievea de căpcăunul care ne ține limitați în spațiu, vă invit într-o excursie de o zi, nu mai lungă de 2-3 ore, pentru a străbate un areal minunat al României, aflat în județul Alba, la doar doi pași de orașul Sebeș. Pe DJ 106K, pe drumul care leagă Sebeșul de localitatea Daia Română, odată ajunși la podul autostrăzii, facem stânga și continuăm pe lângă râu, până la marginea rezervației. În funcție de lumina soarelui, de pe șosea, Râpa Roșie împrumută cromatica roșului în diverse nuanțe, fie trandafiriu-rozaliu până în ora prânzului, fie roșu-cărămiziu în lumina asfințitului. Încercând să redau o medie a culorii, deoarece am văzut această rezervație din multe unghiuri și în diverse momente ale zilei, mi-am permis studiind paleta de nuanțe ale culorii roșii, să mă hotărăsc asupra varietății Cinnabar, vermillion sau roșu chinezesc – o nuanță sângeroasă, extrem de bogată.
Aspectul impresionant al dantelăriilor piramidale sau al piramidelor coafate, cum mai sunt denumite aceste forme de relief, se datorează unor mișcări tectonice care au înălțat această regiune. Ulterior, apele de șiroire, fenomenele de îngheț-dezgheț dispuse de-a lungul a 60 de milioane de ani au creat cute și șanțuri adânci care au creat adevărate riduri sângerii. Torenții aceștia au transportat materialul sedimentat la baza regiunii de echilibru, creându-se astfel un microrelief aparte rezultat din conurile de dejecție aferente. La ploile abundente relieful se schimbă permanent datorită apelor de șiroire ce erodează structura bogată în oxizi de fier. Obeliscurile, turnurile și coloanele de pământ împrumută pe termen nelimitat roșiaticul desprins dintr-o lume fantasmagorică.
Micul Canion din România, cum i se mai spune Râpei Roșii, poate fi traversat până în zona centrală trecând de un mare platou cu aspect de pajiște, numit Papucul. Această porțiune reliefată sub forma unui pantof indică o pantă destul de accentuată de pe culmea căruia priveliștea devine fascinantă. De sus, din Vârful Piesa, 507 metri altitudine, putem admira Făgărașul, satele văii Sebeșului, precum și vârfurile îndepărtate ale Munților Șureanu, Pătru și Cândrel.
Încă de la poale, potecile înguste desfășoară o scenografie desprinsă parcă din filmele marțiene. Versanții amețitori, cu hăuri ce se cască doar la un metru distanță, grotele dosite în turnuri de argilă flambată creează un peisaj unic. Alternanța de argile roșii și gresii cenușii au favorizat o masivă alunecare de teren în albia Secașului Mare, pârâu care străbate întreaga vale. Din depărtare, Râpa Roșie pare o imensă orgă acordată la imensitatea celestă. Când plouă pământurile rele devin șiroaie de lacrimi sângerii. Se spune că acest loc misterios are și o legendă de la care îi provine numele.
Era mare petrecere în ceruri. Lumini, dans şi o masă plină de bunătăţuri.
– Hathor, draga mea, pasează-mi sucul de roşii, spune Zeus.
– Sigur, Zeus! Să sperăm că va mai rămâne ceva şi pentru tine. Dar în agitaţia momentului, unul din meseni îi dă peste mână.
– O, nu! strigă Hathor, zeiţa dragostei.
Spre bucuria ei, câinele zeului deşerturilor, Set, îl prinde chiar la timp.
– Phew, răsuflă uşurată Hathor, moment în care câinele se uită strâmb la ea, nedumerit, şi varsă tot sucul de roşii din bol pe pământ.
– Ce se întâmplă acolo? strigă deranjat Zeus. Unde este sucul meu de roşii?! Ştiţi că nu pot mânca felul doi fără suc de roşii.
Hathor se simţea jenată să-i spună că a căzut pe pământ, neştiind ce efecte ar putea avea asta. Aşa că a rostit scurt:
– A căzut în lumea oamenilor.
Zeus şi-a încruntat sprâncenele, a privit atent în jur şi a exclamat neputincios:
– Era ultimul bol!!!
Uriașul basorelief alternează coloane de peste 100 de metri, povârnișuri abrupte și sute de șanțuri și văgăuni, care te poartă cu mintea prin Marele Canion al Americii de Nord. Ai senzația că ciclopii au zgâriat în vremurile de demult pielea pământului și de atunci rana s-a cicatrizat în acest mod dramatic, dar minunat. Pe toată lungimea de 800 de metri, pârâiașe roșii modelează zidurile de stâncă. Unul dintre farmecele sale îl constituie și existența unor plante rare obișnuite mai ales cu stepele sudice. Și cum povestea giganților îmbracă straiele mitologice și geologice ale genezei Râpei Roșii, există aici dovezi ale fosilelor datând de peste 70 de milioane de ani. De curând, în anul 2009, au fost descoperite la circa un kilometru depărtare de canion urme ale unui dinozaur carnivor denumit „Balaurul bondoc”. Țara Hațegului a devenit, astfel importantă la nivel mondial din punct de vedere al paleontologiei, o dată cu descoperirea renumiților dinozauri pitici. Pterosaurusul din acest loc avea o anvergură a aripilor de 16 metri – cea mai mare bestie zburătoare – care nu cântărea mai mult de 100 de kilograme, altfel nu ar fi s-ar fi putut deplasa în aer.
Urmărind panourile tematice ale potecii aflăm destule amănunte dintr-un univers de multe ori ascuns ochiului drumețului, prea puțin atent la detalii. Un alt aspect demn de menționat este prezența uneia dintre cele mai mari peșteri din lume dezvoltate în pământ, care are 25 de metri dezvoltare și 4,5 metri denivelare. Numită Gaura Hoților se spune că această peșteră – tunel era adăpost pentru bandiții din trecut. De altfel, printre localnici circulă următoarea legendă.
„Acum mulţi ani, trăia un anume Lică «a lu’ Brânză», al cărui unic talent era de a se strecura în spaţii înguste, exact ca o pisică. Lică era tocmit ca om cu animalele şi le purta pe la Râpa Roşie, pe care ajunsese să o cunoască bine. Într-o dimineaţă, însă, o bancă din Sebeş a fost spartă. Hoţul, spunea Poliţia, ar fi pătruns printr-o ferestruică prin care doar un sugar ar fi putut trece. Bineînțeles, autorităţile l-au condamnat la închisoare pe Lică-Pisică, deşi niciun ban nu a fost găsit în timpul anchetei. În tot acest timp, drăguţa lui Lică era văzută urcând mereu la Râpa Roşie. Astfel, lumea spunea că la Gaura Hoţilor şi-ar fi ascuns Lică banii. S-a făcut şi acolo o anchetă, dar tot nimic. După eliberare, Lică şi-a luat drăguţa şi au plecat în America, de unde, la scurt timp, au început să trimită familiei sume mari de bani. Cum a reuşit Lică-Pisică să câştige atât de mult, într-un timp atât de scurt, nu se ştie. Dar umblă vorba că aceştia ar fi fost banii furaţi undeva de Lică şi pitiţi în Gaura Hoţilor”.
Un ținut plin de basme dar și de realități tangibile așteaptă să fie descoperit. Lucian Blaga a dorit ca mormântul său să fie astfel dispus, încât de la el să poată fi văzute râpele roșii.
Undeva lângă sat era un sorb; convingerea noastră era că acel noroi fără fund răspunde de-a dreptul în iad, de unde ieşeau şi clăbucii. Trebuie să te transpui în sufletul unui copil, care stă tăcut în marginea sorbului şi-şi imaginează acea dimensiune „fără fund”, ca să ghiceşti ce poate însemna pentru om o geografie mitologică. (Lucian Blaga)
(Ramona Müller)
