Noiembrie a fugărit ploile ca să lase înserării de luni un răgaz, acela de a ne îndrepta pașii către Filarmonica „Paul Constantinescu”, locul unde Cenaclul își desfășoară în mod obișnuit activitatea. În ciuda frigului sau poate chiar de aceea, ne-am strâns cu o rigoare balcanică, ședința începând cu o mică întârziere. Rubricile tradiționale s-au derulat obișnuit, fără abatere, cu animată participare.
》CEL MAI RECENT POEM a adus la fereastra toamnei și în fața asistenței creații inspirate: „Frânturi de prezent” (Caty Enache), „Se roagă cartea”, „Nu mă uita” (Gheorghe Stănescu), „Rafturile toamnei” (Luminița Bratu), „Frunzele nu cad”, „Elegie unui sfârșit” (Sorana Brucăr), „Cele șase elemente”, „Gluma” (Emilia Luchian).
》LECȚIA DE POEZIE a făcut un slalom interesant printre creațiile poeților: George Topârceanu „Suvenir” (Caty Enache), Marin Sorescu „Am vrut să mă schimb” (Emilia Luchian), Friedrich Nietzsche „Lui Goethe” (Luminița Bratu), Adrian Păunescu „Decont final” (Sorana Brucăr), Odysseas Elythis „Clima absenței” (Doina Ofelia Davidescu).
》11 MINUTE DE ISTORIE ne-au oferit, prin alocuțiunea profesoarei Emilia Luchian, o incursiune în lumea antică a primelor biblioteci. Am înțeles astfel că „amorul de bibliotecă”, reflectat de uimitoarea dorință de a scrie și de a păstra înscrisurile, datează din timpuri străvechi. Dacă Zeii au dăruit oamenilor scrisul, aceștia au decis că memoriei colective îi este necesar un loc de cinste, un loc aparte. Primele spații destinate bibliotecilor au fost atribuite în temple și în palatele monarhilor. Colecțiile de tablete de lut de la Nippur (slujeau preoților din temple) marchează începuturile. Civilizațiile sumeriene, babiloniene, akkadiene, asiriene din antichitate au avut o importanță deosebită în apariția scrisului și păstrarea înscrisurilor pe zeci, sute de mii de tăblițe de lut, Mesopotamia și Egiptul fiind pe firmamentul istoriei. Înscrisurile cu litere cuneiforme de către scribi reflectau informații folositoare din toate domeniile lumii reale: religios, social, administrativ, agricultură, medicină, literatură ș.a. Celebra Bibliotecă din Assurbanipal (secolul VII î.H.) a oferit o colecție de câteva mii de tăblițe de lut, descoperită pe locul fostei cetăți Ninive, actualul Irak, o mărturie a cunoașterii asiriene, ce a oferit literaturii un text de primă importanță: Epopeea lui Ghilgameș. Un model important care a influențat modelul bibliotecilor moderne este cel oferit de școlile filozofice grecești și de Alexandru Cel Mare, care fondează Alexandria în 331 î.H., moment în care planifică și construcția unei mari biblioteci, realizată mai târziu sub conducerea lui Ptolemeu I. Lectora nu a uitat să amintească de limba akkadiană, folosită în diplomație de scribii și cărturarii prezenți la curțile faraonilor, de distrugerea prin foc a Bibliotecii din Ninive, care a transformat tăblițele de lut friabile în nemuritoare, de apariția papyrusului și pergamentului, de cele 200 000 de papirusuri oferite Cleopatrei ca dar de nuntă din partea lui Marc Aureliu, dar și de nefericitele incendieri arabe. Caty Enache a comentat aspectul incendierilor ca fiind posibil și în lumea civilizată, referindu-se la romanul distopic al lui Ray Bradburry, „Fahrenheit 451”, parabola unei societăți cu valori inversate; 451ºF reprezintă temperatura la care ard cărțile.
》CINEMARTOR (autor: Gabriel Comanroni) ne-a oferit întâlnirea cu un film deosebit, „The legend of 1900”. „Poate fi viața irosită de bunăvoie sau nu poate fi irosită defel?” este întrebarea pe care lectorul Cenaclului, Gabriel Comanroni o oferă ca nadă la
începutul expunerii sale. Filmul este primul în limba engleză al regizorului și scenaristului Giuseppe Tornatore, laureat al premiului Oscar pentru „Cinema Paradiso”. Rolul principal îl deține Tim Roth, iar muzica e semnată de legendarul Ennio Morricone. Pe scurt: Max Tooney, un talentat interpret de jazz, intră într-un magazin de muzică și își vinde vechea trompetă Conn, nu înainte de a mai cânta o dată la ea, ocazie cu care istorisește povestea prietenului său 1900. Povestea de pe ecran face incursiuni frecvente între prezent și trecut: 1900 nu reprezintă un an, ci numele unui băiat născut pe mare și ajuns la maturitate, fără să fi pus vreodată piciorul pe uscat. Abandonat pe un transatlantic și botezat după anul în care a fost născut, 1900 își petrece întreaga viață pe puntea legănată a vapoarelor și în mijlocul furtunilor necruțătoare. Dotat cu un uimitor talent muzical, devine omul-orchestră al saloanelor de călători, muzica lui nefiind decât un port în care oamenii își ancorează temporar sufletele, iar el știe acest lucru și nu pretinde mai mult. Nu coboară niciodată pe uscat, considerând oportunitățile pe care libertatea le oferă o povară greu de dus. Se pune la curent cu noile tendințe ale muzicii prin intermediul pasagerilor, dar nu înțelege și nu este de acord cu posibilitatea imprimării interpretărilor sale pe discuri. Se arată implacabil și în momentul în care vasul este propus pentru scufundare în larg. Când Max părăsește magazinul, negustorul îi dă trompeta înapoi, fără să-i ceară bani și spunând „O poveste bună valorează mai mult decât o trompetă veche”.
Filmul ilustrează universul care promite predictibilitate şi confort psihologic, deşi în paralel cu multă monotonie şi lipsă de libertate reală, dar spre care năzuiesc mulți oameni. Pentru lector, acest film este „despre ceea ce construiești cu ceea ce ai deja, despre depășirea limitelor externe prin creșterea resurselor interne, despre ascultarea simțurilor, despre creativitate prin joacă, despre explorarea și exprimarea sinelui prin artă și găsirea bucuriei în cele mai mărunte lucruri, dar și despre frica de schimbare.” Un film pe care îl recomandă cu drag.
》LECTURA DE CENACLU. În partea a doua a ședinței, invitatul serii, Toni Savu, a fost prezentat și susținut în expunere de vechii săi prieteni de visuri și iluzii, combatanți cu „arme” pașnice ai unei tinereți încătușate de dictatură, pe vremea când împărtășeau bucuriile și tristețile vieții de angajați ai unei biblioteci. „Amor de Bibliotecă” este titlul sub care autorul, acompaniat de Florin Manole, Cătălin Apostol, Leonida Corneliu Chifu, a întors prezentul spre un trecut, prins cu neașteptat umor în textele prezentate. Umorul de situație, simplu, nesofisticat, punctat de umorul de limbaj cu mici ironii este cel mai des întâlnit în proza lecturată. Reflectând refuzul față de regulile adesea de neînțeles ale societății, poate fi un scut de apărare, arma cu care se pot depăși momente dificile din viață. Micile șmecherii, revolte sau rezerve de personalitate dintr-un grup de prieteni joviali au fost expuse cu umor spumos, juvenil, trădând modul protagoniștilor de a-și păstra identitatea. Lectura serii, expunând cu aparentă seriozitate replicile spontane ale textelor, definește salvarea și supraviețuirea prin umor, ale unei perioade de tristă amintire, atât de triste încât autorul, la primul zvon de libertate, a luat calea Europei occidentale pentru a se salva. Cochetând cu revenirea și cu un viitor volum de proză scurtă, Toni Savu și-a exprimat sincer bucuria reîntâlnirii cu prietenii de altădată și dintotdeauna, cât și aprecierea față de activitatea Cenaclului. Îl așteptăm să revină. Cu umor.
Au participat: Toni Savu & co, Florin Manole, Cătălin Apostol, Leonida Corneliu Chifu, Alice Neculea, Emilia Luchian, Caty Enache, Luminița Bratu, Sorana Brucăr, Doina Ofelia Davidescu, Gheorghe Stănescu, Florin Sălceanu, Dan Constantin, Gabriel Arghiropol.
Afiș și cronică: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar
Fotografii: Emilia Luchian, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu
„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, Președinte Ioan Vintilă Fintiș
Doina Ofelia Davidescu
