Adineauri,
când s-au împlinit 46 de ore (minus trei, hai să zicem patru dormite, ca am tras un pui de somn)
de nesomn,
din care am lucrat 41,
m-a apucat poftă de-aia turbată de dulce
și-am cotrobăit în toate locurile secrete, pe unde ar mai fi putut fi ascunse
poate o înghețată, ori o prăjiturică, o ciocolată
(la criză acceptăm și de-aia neagră)
dar n-am găsit nimic,
nimic
băi, și mi-am amintit,
am un vecin care face chestii din legume și fructe, adică pune murături, face zacusca, dulceață de ardei iute si diverse altele prin borcane, e foarte talentat, le face, le vinde,
Piticul Gospodar e el.
Și mi-am amintit, spuneam,
că de câte ori îmi aduce dulceață de ardei iute, murături si zacuscă, mai trântește și vreo două borcane de gem
și eu îl cert:
băi, Florine, nu-mi mai aduce gem, că nu mănânc eu gem, că nu-mi place,
lasă că faci clătite, zice el,
nu fac, frate, ca nu-mi plac nici clătitele, zic eu,
el râde și data urmatoare iar îmi aduce gem
deci, logic, în casă trebuie că sunt multe borcane cu gem (nu îmi place gem),
le-am dibuit, le-am scos, le-am înșirat prin bucătărie:
prune, prune, nu, vișine, nici atât, gutui, nu, caise nu, iar gutui si zmeură, hmm, ar merge,
dar ultimul borcan, exact ultimul borcan
pare promițător, e de culoarea coniacului și are niște chestii mari și rotunde prin el
dacă e ce cred eu, dacă e…
și e cu dulceață de nuci verzi, frate. Premiu.
Daaa!
Cineva acolo sus mă iubește!
Și-acum mă culc, că nu mai am țigări. Și mă gândesc că nu e cazul, să nu-mi forțez norocul. Nu azi, că-s obosită.
(Text/Foto Oana Costea)
