În Biserica Ortodoxă, în ajunul şi în ziua sărbătorii Botezului Domnului (5 şi 6 ianuarie), se oficiază Sfinţirea cea mare a apei, numită şi Agheasma Mare. Această slujbă se săvârşeşte numai în aceste zile ale Bobotezei. Se numeşte Sfinţirea cea mare a apei deoarece apa sfinţită de sărbătoarea Botezului Domnului, conform „Învățăturii de credință creștină ortodoxă”, are o putere deosebită, fiind sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh în cursul rugăciunii de sfinţire, iar sfinţirea are loc în ziua în care Mântuitorul a sfinţit apele, botezându-Se în Iordan.
Slujba Sfinţirii mari a apei ne aduce aminte de Botezul Domnului în Iordan, când s-au deschis cerurile şi S-a arătat Sfânta Treime, dar şi de botezul nostru, când am fost botezaţi în numele şi iubirea Preasfintei Treimi. Sfântul Ioan Gură de Aur scria încă din a doua jumătate a secolului 4 şi începutul secolului 5 că „mulţi creştini obişnuiesc ca la această sărbătoare (Botezul Domnului), la miezul nopţii, după ce au scos apă, să o ia acasă şi să o ţină un an întreg, pentru că în ziua aceasta s-a sfinţit apa. Aici se întâmplă o minune, deoarece apa care se scoate azi nu se strică, ci se ţine un an întreg şi deseori doi sau trei ani de-a rândul, fiind ca şi cea proaspătă”.
La slujba Aghesmei Mari cerem, prin rugăciunile întocmite de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, care a trăit în secolul 7, ca apa aceasta să fie „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească”. Ne rugăm, de asemenea, ca ea să fie, pentru cei ce vor fi stropiţi sau vor gusta din ea, „spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă”.
Apa sfinţită de Bobotează numită Agheasmă Mare se ia dimineaţa, pe nemâncate, până la Odovania praznicului Botezului Domnului din data de 14 ianuarie, iar în restul anului bisericesc nu se ia decât cu acordul preotului duhovnic.
