Astazi am avut o experienta interesanta. Theo a blocat usile masinii. Si le-a inchis, evident. Cheile erau in contact, geanta si telefonul aproape descarcat erau in masina. Cu aceasta ocazie, am constientizat ca secolul 21 ne pune memoria intr-un telefon mobil pe care daca-l pierdem, ramane multimea vida. N-am facut rabat de la asta. M-am vidat instantaneu.
Mintea mea a lucrat febril in cautare de solutii. Ce sa fac? Ce sa fac? Ce sa fac? Cheia de rezerva parea solutia potrivita. Dar eu aveam cheia acasa iar cheile de la casa erau in geanta si geanta in masina iar masina incuiata… Am pornit catre statia de taxiuri cu gand sa cer ajutor. In drum am intrebat pe cineva daca are idee despre cum se deblocheaza usile. Era cu sotia sibcu copil mic de cateva luni. Au fost foarte draguti in sensul ca s-au oferit sa vina la masina sa incerce cu cheia lor sa descuie. Ntz! Particularizate yalele! Am multumit pentru bunavointa si m-am indreptat din nou spre statia de taxiuri. La a doua incercare, am gasit un taximetrist, Gheorghe, care s-a oferit sa ma ajute, spunandu-ma ca dureaza 5 minute. Am plecat cu taxiul la locul faptei. Am golit portbagajul si omul s-a apucat de treaba, fara rezultat. Ideea era sa scoata canapeaua din spate, prin portbagaj si sa se strecoarrvel sau Theo sa deblocheze o usa din spate. Insucces total! A venit un altul care s-a oferit sa aduca trusa de scule. Era nevoie de o tubulara de 13 dupa spusele lui. A venit dupa ceva timp cu trusa. Era interesant sa vezi doi barbati inghesuiti intr-un portbagaj incercand, fara succes, sa desfaca niste suruburi virgine. A venit apoi un altul care a cerut o sarma cu care deschidea masina in 3 secunde. Apuca-te tot poporul si cauta sarma. S-a gasit sarma cu care s-a apucat sa mestereasca pana a blocat-o in usa. Apoi a aparut un altul care a cerut o sfoara. Eram eu, 7 barbati, 4 fetite si Theo ca protagonisti. Plus ceva chibiti. A aparut si sfoara si omul s-a pus pe treaba. Era interesant sa vezi cativa barbati pe o portiera mesterind cu sarma si altii pe alta portiera, mesterind cu sfoara. In ordine alfabetica. Ma durea capul si imi pierea increderea, strop cu strop, privindu-i. M-am decis sa plec in cautarea ultimei minuni- cheia de rezerva. Pentru asta, as fi executat un intreg numar de circ: ia taxiul, du-te la cel care avea, spre pastrare, cheia de rezerva de la casa, apoi du-te acasa, cauta acul in carul cu fan si du-te inapoi la masina cu pricina…prea complicat! Dar am pornit la drum cu un taxi cu becul pentru combustibil aprins in bord si cu increderea pe culmi. Dupa jumatate de drum ne-am intors, ocolind tot cartierul – traiasca sensurile unice!!! – pentru ca, in acest timp, echipa sfoara a invins echipa sarma, rezolvand problema. Dupa fix 2 ore si jumatate.
– Theo, ce-ai invatat din asta? imi intreb marul discordiei.
– Sa nu blochez toate usile odata! raspunde el, seren.
– Si eu am invatat sa nu mai las cheile in contact, zic ganditoare si cu o maxima durere de cap.
Multumesc si binecuvantez pe toti cei care au participat la aceasta mirobolanta aventura, oferindu-si ajutorul neconditionat. Multumesc si apropiatilor care au refuzat sa ma ajute.
Eh, dar totul e bine cand se termina cu bine! Si-am incalecat pe-o sa si v-am.spus povestea asa, doar sa invatati din ea!
Telefonul vieții noastre
Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.