Toamna, la marginea ei
de Cristian Botez (volum în pregătire)
Mi-e sufletul întins
Sub câmp
De floarea-soarelui uscată
Şi inima,
Sămânţă neagră-n vânt
Peste-amintiri scuipată…
Mi-e ochiul
Baltă nisipoasă,
Mi-e glasul
Ţipăt stins
De cucuvea…
Privirea, văl de
Salcie căzută,
Palidă şi vai-de-ea…
Sunt aripă de vânt
Izbită-n stâncă
Şi umbră grea
Şi umedă
De trunchi…
Strănut ades
Ţânţari în roiuri,
Mi-e frig
Şi -ştii?- răcesc
Atunci
Când cărămida de argilă
Mă-ngoapă
Sub pământ…
Şi, hai să-ţi spun,
Mi-e mers de tren
Gândirea
Pe-o şină şchioapă
Şi din lemn…
Vorbesc, sunt sigur,
Cam aiurea,
Cu vremea rea
Ce-mi ţine, ah,
Iubirea
Sub mal râmat
De porci mistreţi
(Cristian BOTEZ)
