6.03.2020, Dublă lansare de carte
ʺMuntele din noiʺ de Ramona Müller, ed. Neuma, 2020
ʺOrașul-ventrilocʺ de Angi Melania Cristea, ed. Neuma 2020
Trandafirul alb şi-a scuturat petalele de nea pentru a înflori în Sala de Consiliu a Uniunii Scriitorilor din România, într-un zbor dublu, sub bagheta Preşedintelui Filiala Poezie- Bucureşti, domnul Horia Gârbea. Dincolo de emoţiile evenimentului prietenii, oamenii cuvântului, familiile şi apropiaţii celor două autoare prezenţi în sală au declinat începutul primăverii într-un spaţiu tutelar destinat universului literar.
Horia Gârbea
<<Avem ca invitate două autoare, care la sfârşitul acestei ierni au publicat două volume reprezentative pentru opera domniilor lor. Sunt două autoare în plin proces de maturizare literară şi artistică, de facturi literare diferite ca genuri, dar care sunt unite în primul rând prin calitatea scrierilor, iar în al doilea rând prin faptul că acum intră în ceea ce noi numim Familia Neuma, autori care publică la editura şi în revista Neuma şi care încet, încet configurează un teritoriu destul de vast pe harta României. Autoarele de astăzi domiciliază în oraşe îndepărtate şi le mulţumesc că sunt alături de noi în acest epicentru al literaturii române. Cele două doamne sunt poeta şi profesoara de limba de română, Angi Melania Cristea şi doamna Ramona Muller, tot profesoară, pe care eu am cunoscut-o chiar cu prilejul publicării acestei cărţi. Am fost deosebit de onorat de încrederea acordată, am avut discuţii foarte serioase, cele două volume necesitând un travaliu foarte mare atât din partea autoarelor, căt şi din partea editurii. Au fost multe detalii, care au necesitat atenţie,au avut loc şi dezbateri, unele dintre ele chiar aprinse, dar eu mă bucur că este aşa deoarece aşa rezultă cărţile bune şi frumoase. Atunci când toţi cei implicaţi îşi dau cu părerea, când se contrazic asupra fiecărei poze care trebuie să intre sau să nu intre, pentru ilustraţia copertei, după ce volumele au trecut prin multe rânduri de corectură au rezultat nişte cărţi foarte bune.
În numele editurii cu care colaborez şi cu care am publicat numeroase volume, editura Neuma, eu le felicit pe cele două autoare că sunt acum în posesia unor cărţi cu care se pot mândri, şi la rândul nostru, cei de la editură cu domniile lor. La editura Neuma apar cărţi de diferite genuri. Cu acest prilej ţin să vă transmit mesajul de salut şi deosebită apreciere din partea editurii, doamna director Adriana Hedeş. După cum ştiţi sediul editurii este la Cluj Napoca, dar noi tipărim în toată ţara. Aceste volume au fost tipărite la Bucureşti, deoarece urma să ne întâlnim la Bucureşti. Revista Neuma se tipăreşte atât la Cluj cât şi la Bucureşti, mijloacele moderne făcând posibilă o astfel de variantă.
Pe Angi Melania Cristea o cunosc mai bine de la Craiova, de la lansări care au avut loc în acest oraş, de la evenimentele interesante de acolo. Cu toate acestea mă bucur că doamna a optat pentru filiala noastră, deoarece statul Uniunii permite acest lucru. Volumul său este unul de versuri inedite, este a opta carte de versuri, la care se adaugă nişte volume foarte serioase de studii literare şi comentarii critice pe care le-a dezvoltat în paralel. Totuşi sunt sigur că principala sa vocaţie este aceea a poeziei. Este vorba de o poezie prin definiţie citadină, o poezie a oraşului modern, post-modernă fireşte, a angoaselor pe de o parte, pe care oraşul le provoacă fiecăruia dintre noi, dar în acelaşi timp o poezie conectată la lume, la internet, la limbajul aliricizat al zilelor noastre . Este o poezie de o factură foarte recentă,care cred că o să vă placă, pentru că în ea regăsim obsesiile noastre, dorinţele dar şi refulările care le avem cei care trăim la oraş. >>
Angi Melania Cristea
<<Oraşul ventriloc s-a născut din scrierea mai multor poeme despre oraşul Craiova şi despre oraşul Bucureşti. Nefiind programat iniţial, am gândit volumul în momentul în care am realizat că am adunat mai mult material despre mediul urban. În volum se regăsesc teme despre spaţiul citadin şi urbanismul care atrofiază sufletele, edificatoare fiind poemele „Oraşul ventriloc” , „Oraşul capuccino” şi „Oraşul filantrop”. Tema iubirii apare foarte puţin în volum, deoarece aşa cum sublinia şi domnul Horia Gârbea oraşul este apăsător, iar poezia este ca un manifest, ca un protest împotriva însingurării, împotriva formelor de comunicare virtuală care determină oamenii să poarte un monolog.>>
Oraşul ventriloc
oraşul are plămânii încărcaţi
întins pe asfaltul umed
oraşul-ventriloc susură cuvinte
ce se lipesc ca un pansament gastric
de matca poeziei
deschid ferestrele cu păsări zugrăvite în grafitti
şi mă eiberez de moartea în lesă
pe care o purtăm cu toţii
/mai strâns sau mai lejer/
din partajul acesta cu viaţa ies învingători ne-născuţii
cu aripile lor suflate în bronz pe culoarul jumătate-noapte
dragostea arde în centrul istoric
unde oamenii cu fisuri în piept inspiră
Oraşul – ventriloc, ed. Neuma, 2020
Horia Gârbea
<<Ramona Müller se exprimă aici în proză dar se exprimă şi pe o altă cale. A fost o provocare foarte importantă pentru Ramona Müller. Un volum asupra căruia am avut îndelungi conversaţii, consultări de opinii şi până la urmă am rămas la „Muntele din noi”, un titlu mai liric decât mi-aş fi dorit eu, dar care acoperă foarte bine realitatea acestei cărţi. Mai mult, a trebuit să inventăm o nouă colecţie. La editura Neuma avem diverse colecţii. Colecţia de poezie se numeşte Arca, deci doamna Angi Melania Cristea a intrat în colecţia „Arca”. Avem o colecţie de critică şi eseu care se numeşte „Arcadia”, dar nu aveam o colecţie pentru impresii de călătorie, pentru eseuri şi atunci am inventat colecţia „Odysseus” pe care o inaugurăm cu bucurie cu cartea doamnei Ramona Müller. Este o carte despre munte, este o carte într-adevăr despre natură. Mediul antropic de data aceasta, faţă de cartea d-nei Angi Melania Cristea, nu prea se face simţit. Este vorba totuşi de un munte care este cucerit din apropiere de o persoană care are o pasiune deosebită pentru acest tip de relief şi de peisaj şi care, precum o să vedeţi din confesiunile domniei sale, pe alocuri atinge accente patetice; este pur şi simplu îndrăgostită de acest peisaj. Eu sunt un individ ataşat peisajului marin şi Greciei Mediterane. În schimb, doamna Ramona Müller iubeşte în primul rând muntele, dar muntele este unul foarte umanizat. Muntele Ramonei Müller aş zice că este un munte mioritic. Este o foarte mare plăcere de a decoperi pe această cale livrescă, literară, un peisaj care nu ne este aproape. Am descoperit cu doamna Ramona Müller un munte despre care nu ştiam nimic, mai ales că se află lângă noi. Nu este nici măcar Himalaya, nici măcar Mont Blanc, nu sunt nici Alpii Dolomiţi. Sunt Carpaţii noştri mai curbaţi sau mai puţin curbaţi, mai masivi sau mai tociţi, dar la o adică, putem spera că îi vom accede cu uşurinţă.
A ieşit o carte foarte frumoasă şi accesibilă. Şi stilul este de asemenea foarte frumos şi foarte accesibil. Nu veţi întâlni termeni tehnici care să ne inhibe, cartea este o carte pentru toată lumea, pentru cititor, care este până la urmă sedus de experienţa autoarei şi mă bucur că a avut această idee şi mai ales această tenacitate. Mi se părea la prima discuţie că o asemenea carte nu ar putea fi realizată tehnic, în condiţiile pe care până la urmă am izbutit să o publicăm.Fără nici un fel de modestie, nu mă pot opri să fiu mândru de ambele realizări editoriale.>>
Ramona Müller
<<De la „Oraşul ventriloc” al poetei Angi Melania Cristea, eu vă voi invita pe cărări de munte. Mulţumesc în primul rând că sunteţi în număr atât de mare. Pentru mine care vin de la Buzău – Ploieşti, este o mare onoare şi o mare bucurie să vă ştiu şi să vă simt aproape. Mulţumesc doamnei Passionaria Stoicescu de la care am învăţat multe din punct de vedere literar şi domnului Horia Gârbea, care a răspuns nesperat de prompt invitaţiei mele de a edita această carte; o carte ce reprezintă pentru mine rezultatul unui hobby.
Pasiunea mea este viaţa, iar această pasiune include muntele, poezia şi scrisul, în general. Pasiune pentru munte,pentru geografie, eu fiind profesoară de geografie a derivat din tinereţe. Încă din primii de ani de facultate am dorit să mă înscriiu la o şcoală de ghizi de turism, dar am rămas însărcinată cu primul „munte” , Carla, fata din spatele sălii, apoi cu Vlăduţ, băiatul meu, fotograful de azi. În fiecare dintre noi este un MUNTE. Pe lângă partea fizică a acestuia pe care o studiam la geografie, fiecare dintre noi avem de străbătut nişte munţi, nişte munţi interiori.
Iubesc această ţară foarte mult! Poate nu sunt o patriotă convinsă, dar de câte ori am fost plecată acest dor organic de România ţipă în mine, ca şi în mulţi alţii până dincolo de hotare. E ceva ce nu poţi descrie în cuvinte şi chiar mă bucur când întâlnesc români care spun că nu pot trăi în afara ţării.
După ce am străbătut aceşti munţi interiori, care ţin de propria noastră luptă şi manieră pentru a ne atinge diverse scopuri, m-am apucat de scris. Prima mea dragoste şi de necontestat rămâne poezia! Pentru că sunt o fire romantică şi pentru că îmi place pun realul în palmă, ca un fel de chiromanţie, la fel şi muntele când este urcat pe cărări linia destinului se intersectează cu linia inimii. Pe aceste linii întâlnim întotdeauna provocări pe care Dumnezeu ne ajută să le trecem cu bine. Sunt binecuvntată pentru că am o meserie pe care o practic cu tot sufletul, copiii mă încarcă de bucurie şi de frumuseţe, vă am alături pe voi! Şi, sinceră să fiu oamenii care mă însoţesc din punct de vedere literar mă bucur să îi ştiu aproape! Atunci când eşti deschis şi sincer, ocaziile vin, iar traiectoria este de la sine străbătută într-un mod sinuos.
De Angi mă leagă multe amintiri frumoase. Este o prezenţă macedoneană puternică, foarte puternică, cu un suflet de soare. Pe drapelul macedonean este reprezentat soarele, iar ea reprezintă o rază din această etnie a poporului român.
După fiecare ascensiune sau căţărare pe munţi scriam şi continui să scriu. România este o ţară all inclusiv, care are de toate, începând de la mare şi terminând cu falnicele creste carpatine. Important este să le descoperim.Acum trei ani am avut de străbătut un alt munte interior, când l-am cunoscut pe „generalul meu montaniard”, pe Dimi, care a străbătut Carpaţii înaintea mea cu zeci de ani. Această experienţă alăturată pasiunii mele a convers către acelaşi drum. Cascada de frumuseţi cu care mă umplu din drumurile noastre am încercat să o redau nu numai elevilor mei, ci şi vouă, cititorilor.>>
„Soarele strălucește puternic. Dacă dimineață era iarnă, după ce trecem de primăvara montană, sulițele solare străpung buricul estival. E adevărat că pe munte poți simți cele patru anotimpuri într-o singură zi. Mă descotorosesc de hanorac și alte câteva haine, iar interiorul rucsacului devine neîncăpător. Firul capricios al izvoarelor adună în mici clipociri susurul cristalin, stagnând într-o salbă de ochiuri de apă, apoi direcționându-se către o altă suprafață topografică spre vărsare. Ne continuăm drumul pe un grohotiș înierbat, urmând să străbatem un abrupt calcaros ce mă pune în dificultate. Oprim des datorită frumuseții peisajului autumnal, dar și efortului susținut în urcare. Fisuri denivelate de eroziune și dezagregare, bolovani ca niște mingii de bowling ce își așteaptă trofeul de piatră, răstignesc vertical spre cer chiromanția muntelui. Sunt pe linia destinului, la intersecție cu linia inimii! Sunt pe cărări de munte, urmând harta inimii spre verticala seninului din noi, și mai ales din mine. Orizontalul nu are linie de orizont decât pe sine însuși, spre mari depărtări rectilinii. O abscisă determinată de scopuri şi reîntoarceri deopotrivă. Verticalul coboară și înalță! Din această cauză iubesc MUNTELE! E ca în viață, te ridici după ce viața te-a înfrânt! Sunt pe linia inimii la intersecția cu linia socioprofesională… mă adăpostesc într-un refugiu. Încotro o iau? Încotro mă îndrept? Inima îmi spune una, rațiunea îmi dictează altceva. Le împletesc pe amândouă și purced din nou la drum, ghidându-mă de astă dată și după indicatoare. Este vital să îți asculți instinctul și să urmezi semnele de traseu, de viață și destin! Este important să nu te lași condus numai de ghidajele emoționale!„Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus!”, spune un proverb românesc. Dar dacă ești în stare, poți să îți muți fruntea„o țâră”la dreapta sau la stânga! Poți chiar să îți schimbi destinul din creștetul scalpului cerebral. Devii administratorul senzațiilor tale de evoluție continuă, senzații pasionale, dar și cerebrale, insuficient verticale, dar optime pentru a exista lumesc și în concordanță cu tine însuți/însăți.”
Muntele din noi, ed. Neuma, 2020
(CentrudePresă)
