Uşa din imagine este un interesant hibrid între elemente neoromâneşti timpurii cum este arcul în acoladă garnisit cu motivul funiei, discuri etnografice solare la bază şi încadrat deasupra de cruci greceşti din frunză de liliac, împreuna cu fragmente Beaux Arts detectabile în special în monograma primului proprietar încadrată de coroana de lauri, un motiv de antichitate clasică, destul de străin registrului decorativ neoromânesc timpuriu ce se inspira în special din motive de arhitectură bisericească medieval tarzie valahă (cunoscută şi sub numele de brâncovenească) şi forme otoman-balcanice. Întreaga compoziţie este martora unei perioade în prima decadă a sec. XX, când stilul neoromânesc era la începuturile sale pe scena arhitecturală a ţării, dând o idee despre cum încerca să-şi „facă loc sub soare” asimiland elemente din stilurile deja consacrate în ochii publicului de atunci.
Sursa: casedeepoca.wordpress.com/tag/simbolistica/page/5/
TUDOR ARGHEZI – “INSCRIPŢIE PE O UŞĂ”
Când pleci, să te-nsoţească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta.
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept şi biruie-n furtună.
Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.
Sursa: versuri.ro
(Marius Manea)
