Într-o lume globalistă în care parcă este din ce în ce mai ștearsă noțiunea de identitate și patrimoniu, aseară, 24 iunie, cu ocazia Zilei Internaționale a Iei, am avut deosebita plăcere de a admira o masă de oameni pasionați de muzica clasică, melomani adevărați purtând, cu mic, cu mare, fabuloasa Ie românească în diverse variațiuni cromatice. Și nu în orice împrejurare, căci acest podium de modă autentic românesc și-a dat întâlnire cu scena Filarmonicii “Paul Constantinescu” din Ploiești într-un concert extraordinar dedicat acestei Zile, cu prilejul căreia s-a marcat și închiderea stagiunii 68 a Filarmonicii ploieștene.
Nutrim o deosebită admirație pentru Filarmonica ploieșteană care ne încântă și ne surprinde de fiecare dată cu seria de concerte ale celor trei secții: clasică, jazz și folclorică. De altfel, cetățenii urbei lui Caragiale sunt privilegiați deoarece au singura Filarmonică din țară cu aceste trei secții extrem de active și valoroase.
Regalul muzical oferit spre degustare aseară a încântat în mod deosebit publicul, care nu s-a mai oprit din ropotul de aplauze la audiția pieselor unor mari compozitori români și internaționali, într-un repertoriu de excepție. Programul a cuprins lucrări de:
· B. Bartok – „7 Dansuri Românești” pentru orchestră
· M. Negrea – „Tarantella”
· L. Bacs – „5 Dansuri Românești” – arr. I. Dobrinescu
· A. Stoia – „Hațegana” și „Bătuta” din „Jocuri din Ardeal”
· G. Rossini – Uvertura operei „Bărbierul din Sevilla”
· D. Șostakovici – Vals nr. 2 în do minor
· G. Rossini-O. Respighi – „Tarantella”
· C. Porumbescu – „Balada” pentru vioară și orchestră
· G. Dinicu – „Ciocârlia” pentru vioară și orchestră de coarde
· F. Kreisler – „Preludiu și Allegro” pentru vioară și orchestră
Dacă cele „7 Dansuri Românești” ale lui Bartok ne poartă într-o călătorie prin Transilvania, lucrarea fiind inspirată de 7 cântece din această regiune, cântată inițial la vioară sau fluier, „Tarantella” lui Negrea ne urcă pe culmile muntoase, ilustrându-ne meșteșugul naturii în creația unui izbuc (piesa ilustra inițial un izbuc de munte) ce ne ține vii pe tot parcursul audiției, cu notele lui de folclor românesc, săltăreț și vocal.
Mergând mai departe pe ruta Simfonică perpetuă, ne odihnim pasul pentru a-l acorda pe noi sunete, cele ale lui Ludovic Bacs, ce dansează între meditație și celebrarea zgomotoasă a vieții, cu un aer baroc, cele “5 Dansuri Românești” fiind parcă scoase dintr-un basm de o complexitate literară aparte. Poposind în Ardeal, ne încântă muzicalitatea, cât mai ales ritmul „Hațeganei” și a „Bătutei”, invitându-ne la un dans de seară.
Din România ne mutăm pe tărâm spaniol, intrând în opera bufă a lui Rossini – „Bărbierul din Sevilla” – ce-l are ca figură centrală pe Figaro. Alături de Figaro experimentăm fuga în visarea muzicii de o intensitate deosebită, care ne cheamă să pășim cu încredere dar precaut pe tărâm cultural cu o greutate aparte, mai ales dacă intriga are loc în Sevilla. Această operă a fost inspirată din nuvela cu același nume a lui Pierre Beaumarchais.
Înaintăm pe ruta noastră muzicală în aceleași acorduri ferme și provocatoare, alături de G. Rossini și O. Respighi – „Tarantella” – muzica părții a doua din baletul ”La boutique fantasque”, conceput de Leonide Massine. Aceasta ne cântă fervent din castanietele fermecate, spunând povestea a două păpuși dansatoare de can-can dintr-un magazin de jucării, cu elemente de comedie, dans tradițional, mimă și coregrafie clasică.
Luăm o pauză de la aceste ritmuri alerte și ne odihnim într-o meditație de-a lui Șostakovici, mai exact în celebrul “Vals nr.2 în do minor”, poate cel mai cunoscut vals din lume, adoptat ca și coloană sonoră în cinematografia mondială (în filmul “Eyes wide shut”). O încântare absolută audiția acestui vals, de care pare că nu te saturi niciodată. De altfel, opera lui Șostakovici este cunoscută prin umor, sarcasm, parodie, intensitate tragică și spirit bizar. Acest “Vals nr.2” face parte din Suita pentru Orchestră de Varietăți sau de Jazz nr.2, căruia i-a fost asociat.
Nu se putea ca din repertoriul acestei seri deosebite să lipsească celebra “Baladă pentru vioara și orchestra, op.29” a lui Ciprian Porumbescu, ce ne mângâie simțurile cu elemente ale doinei, baladei și romanței, prezentându-le într-o manieră expresivă, de un lirism accentuat, negreșit inspirațional.
Pe același palier valoric adăugăm și “Ciocârlia” lui Grigoraș Dinicu, supranumit de către Jascha Heifetz (interpret ruso-american) cel mai bun violinist pe care l-a ascultat vreodată, cel care și-a impus stilul unic de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc autentic. Dinicu este cunoscut în toată lumea pentru câteva dintre compozițiile și prelucrările sale, între care și “Ciocârlia”, un regal instrumental de interpretare, din care extragi măreția și idolatrizarea naturii și rămâi fascinat de meșteșugul cântului la vioară.
Periplul muzical extrem de bine ales pentru această rută artistică interpretativă se încheie cu „Preludiu și Allegro” a lui Kreisler, o lucrare pentru vioară și pian, compusă inițial ca o farsă la adresa unui compozitor italian, Gaetano Pugnani în anul 1905. Chinul procesului creativ al artistului străpunge percepțiile publicului într-o altfel de compoziție, ce trece de la perioadele greoaie către cele de eliberare de tumultul creator al artistului la lucru. Iată un final răsunător.
La pupitrul dirijoral magic al orchestrei simfonice s-a aflat maestrul Radu Postăvaru, iar solist a fost violonistul căruia îi cântă vioara sub vraja intuiției interpretative, Gabriel Croitoru.
Momentul a fost marcat foarte frumos și elegant și de celebrarea a câtorva dintre membrii echipei de interpreți ai Filarmonicii care și-au încheiat activitatea pe scenă, prin retragerea la pensie. Îi felicităm pentru cei peste 25 de ani de încântare a publicului ploieștean!
Felicitări și multă admirație întregii echipe pentru munca depusă în cadrul Filarmonicii Ploieștene! Melomanii urbei lui Caragiale vă mulțumesc!
Dragi ploieșteni, stați aproape, deoarece începe stagiunea estivală a Filarmonicii. Atenția ni se îndreaptă către Faimosul festival “Jazz on the Rooftop”, pe care-l așteptăm cu nerăbdare.
(25 iunie 2021 – Ana NEDELCU, editor principal Timpul Ploiești – Artă și Comunicare)
(revistatimpul.ro)
