Am dat, din întâmplare, peste un site ortodox, unul din multele apărute de când credincioşii noştri au descoperit lumea internetului. Nu citesc mai niciodată ce se scrie pe astfel de site-uri, întrucât am constatat câteva lucruri care nu-mi convin. În primul rând, conţinutul articolelor este, în general, acelaşi, pentru că până la urmă, din ceea ce a spus Cristos nu poţi să scoţi în permanență ceva nou. Eu zic că e suficient să citeşti Noul Testament – nu ai nevoie să-ţi îndopi creierul cu ce cred tot felul de călugări. Dar, desigur, oricine e liber să se exprime şi, dacă găseşte oameni interesaţi, poate să-i dea înainte liniştit.
În al doilea rând, de cele mai multe ori articolele scrise pe astfel de site-uri sunt urmate de comentarii care mă îngrozesc. Sub acoperirea anonimatului, diverşi exaltaţi (sau dezaxaţi, cum vreţi să le spuneţi), comentează întâi articolul, apoi îşi comentează unii altora comentariile şi sfârşesc mai mereu prin a se acuza reciproc de colaborare cu Satana. Ori asta e prea mult pentru unul care e sătul de mizeriile pe care şi le aruncă unii altora, de dimineaţa şi până seara, politicienii, jurnaliştii, analiştii, persoanele publice de tot soiul.
Aş fi trecut, prin urmare, foarte rapid peste site-ul respectiv, dacă nu s-ar fi întâmplat să văd un articol absolut incredibil, cu titlul halucinant „Încetează să te vopseşti”. Articolul este, de fapt, un mic fragment scos dintr-o carte apărută în 2007 la o editura ortodoxă şi intitulată „Ne vorbeşte părintele Filothei Zervakos”.
Acest Filothei Zervakos a fost, timp de 50 de ani, stareţul unei mânăstiri din Paros (Grecia). Ca mulţi alţi fericiţi slujitori ai Domnului din zilele noastre, el a scris cărţi. Care cărţi nu spun nimic nou, pentru că în domeniul credinţei nu se face muncă de cercetare ci se re-spun mereu aceleaşi lucruri, de genul (citez) „satana face ultimul asalt şi, în aceşti ani în care ne găsim, mare necaz şi strâmtorare vor veni în lume… Aşadar, mare mânie are să vină. Multe răutăţi se întâmplă în lume, îndeosebi două: desfrâul şi avortul. Dumnezeu este îndelung-răbdător, iar o mie de ani sunt înaintea lui Dumnezeu ca o oră. Rabdă îndelung, dar şi răbdarea Sa are margini. Nu e cu putinţă ca Dumnezeu, care totdeauna pedepseşte păcatul, să îngăduie a se face atâtea păcate, fără să le pedepsească… Numai să fim pregătiţi. Să avem credinţă în Dumnezeu, în El să ne punem nădejdea şi dragostea şi El nu ne va părăsi. Fie ca nimic să nu ne despartă de iubirea lui Hristos“.
Pe lângă astea, însă, Filothei Zervakos zice şi unele lucruri care te fac să te întrebi în ce secol trăieşti. Aşa e cazul cu textul care mi-a atras atenția pe minunatul site. Uite:
„Te povăţuiesc deci ca de aici încolo să încetezi a-ţi mai vopsi buzele, unghiile şi faţa şi să rămâi cum te-a zidit Dumnezeu. Nu-ţi dori să devii mai presus de Dumnezeu; fiindcă, atunci când te vopseşti cu culori roşii, îl huleşti pe Dumnezeu. E ca şi cum ai spune: „Dumnezeu n-a ştiut sau n-a putut să mă facă cu buze sau unghii roşii; şi ceea ce n-a putut să facă Dumnezeu, o voi face eu, ca să par mai frumoasă şi să mă admire şi preţuiască bărbaţii şi femeile fără minte şi să-mi spună că sînt «femeie fermecătoare», modernă, nu înapoiată”. Însă în felul acesta îl întristezi pe Dumnezeu şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, şi pe toţi oamenii cuminţi şi cu frică de Dumnezeu, şi-l bucuri pe diavol şi pe oamenii neînțelepți, bărbaţi şi femei.”
Cu ce e mai bun sfatul asta decât cerinţa musulmană ca femeile să poarte burka? Şi cu ce e mai bun un fundamentalist ortodox, precum acest Zervakos, decât un fundamentalist sionist ori unul hindus? Vă spun eu: cu nimic. Orice formă de fundamentalism este greşită şi periculoasă.
Dar să revin la textul lui Zervakos. Ce se poate afla de acolo? Că îl huleşti pe Dumnezeu dacă te vopseşti cu „culori roşii”. Presupun că e vorba aici despre nuanţele şi tonurile de roşu, altceva ce poate să însemne „culori roşii”? Dar cu culori verzi (sic!) poţi să te vopseşti? Poţi să ai unghii galbene şi pleoape azurii? În cazul ăsta nu-l mai huleşti pe Dumnezeu? Ce aiureală! Dar hai să admitem că asta a fost o scăpare şi că fericitul Zervakos avea în vedere toate culorile posibile. De ce însă o femeie nu trebuie să dorească să fie modernă şi fermecătoare? Nu este scopul fundamental al Creaţiei să se auto-perpetueze? Nu este în regulă ca femeile să dorească să le placă bărbaţilor şi invers? De ce să nu apeleze femeia pentru asta la mijloacele moderne? Ce prostie mai e şi asta? Femeile se împodobeau de pe vremea lui Ramses şi uite că nu s-a dărâmat lumea din cauza asta. Cum ar vrea Filothei Zervakos şi ceilalţi fundamentalişti ortodocşi să arate lumea mileniului trei? Cum ar trebui să se îmbrace femeile, cu năframă şi fustă neagră până la pământ?
Pe linia gândirii de acest tip, ne putem întreba: oare purtarea încălțămintei nu e şi ea hulirea lui Dumnezeu? Nu cumva şi aici e ca şi cum ai spune „Dumnezeu n-a ştiut sau n-a putut să mă facă cu pantofi”? Ce părere or fi având fundamentaliştii ortodocşi despre bodybuilding? Nu-i aşa că domnii care fac antrenamente şi ţin diete ca să aibă corpul bine proporţionat îl hulesc pe Dumnezeu, care n-a ştiut să-i facă arătoşi? Dar tunderea părului nu e hulirea lui Dumnezeu, care n-a ştiut sau n-a putut să ne facă cu păr scurt, aşa încât dacă nu ne tundem şi nu ne bărbierim începem să arătăm ca pitecantropii? Dar operaţiile care salvează vieţi nu sunt hulirea lui Dumnezeu şi ele? Nu cumva Dumnezeu n-a ştiut sau n-a putut să facă un copil sănătos şi medicii care îl vindecă sunt nişte hulitori care cred că pot face ei ceea ce n-a putut Dumnezeu? Dacă e să gândim aşa ar trebui să dăm la gunoi tot ce a învăţat şi a descoperit omul: Dumnezeu n-a ştiut să ne facă să zburăm, dar uite că noi am inventat avioanele – hulă, Dumnezeu n-a ştiut să ne facă să comunicăm între noi la mari distanţe, dar noi am inventat telefonul – hulă, şi tot aşa.
Cineva ar trebui să îi oprească, în cele din urmă, pe fundamentaliștii ortodocși. Biserica are și ea nevoie de înnoire și modernizare. Capii Bisericii Catolice acceptă astăzi teoria Big Bang, în vreme ce ai noștri sunt preocupați de rujul cu care se dau femeile. În astfel de condiții mai există, oare, vreo șansă de reunificare a creștinismului?
Raul Sebastian Baz
