Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 12 aprilie pe Sfântul Mucenic Sava de la Buzău.
Sfântul Sava, grec de neam, a pătimit în anul 372. Drept în credință, cucernic, blând, apărător al adevărului și cumpătat la vorbă, stăruitor în rugăciune și râvnitor la postire, Sfântul Sava s-a împotrivit jertfirii la idoli, îndemnând cu putere și pe ceilalți creștini să rămână curați.
Sărbătoarea Paștelui anului 372 a însemnat pentru Sfântul Sava întâlnirea cu Iisus Hristos Mântuitorul Cel mort și înviat. Prins de păgânii goți, a fost bătut, schingiuit și ocărât, iar apoi a fost aruncat în râul Buzău (Museos). Legându-i-se un lemn de gât, Sfântul Sava a fost aruncat în apa râului și a murit.
Martiriul său a fost relatat de un izvor istoric contemporan: „Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Gothia către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia și către comunitățile locale ale Bisericii Universale”. De fapt, scrisoarea e actul său martiric, alcătuit cu prilejul mutării Sfintelor sale Moaște în Capadocia, prin anii 373-374.
Sfântul Vasile cel Mare i-a cerut lui Iunus Soranus, guvernatorul Scythiei Minor (Dobrogea de azi), să-i trimită moaște de sfinți. El a auzit de persecuțiile păgânilor goți din această regiune și a fost înștiințat că mulți daco-romani, goți și chiar capadocieni au suferit moarte pentru simplul fapt că erau creștini. Astfel au ajuns Moaștele Sfântului Mucenic Sava în Capadocia, cetatea din Asia Mică (Turcia de azi) unde păstorea marele ierarh Vasile.
(Răzvan Marinescu – activenews.ro)
