Zefirul unui debut tomnatec – lansare de carte ,,Memoria vântului”
Am încheiat luna Mai a anului 2022 cu o întâlnire literară de excepţie, care a surprins, între paginile volumului ,,Memoria vântului” al poetei Luminiţa Bratu, istoricul cenaclului I.L.Caragiale Ploieşti, aşa cum l-a perceput autoarea de-a lungul anilor, prin participarea sa constantă şi conştiincioasă în cadrul şedinţelor acestuia.
Întâlnirea a debutat cu rubricile clasice. 
Cel mai recent poem a fost divulgat de către: Maria Bem, Ionel Sima, Ana Nedelcu şi Ramona Müller.
Apoi am intrat pe tărâm cinematografic, ascultând cronica de film a cine-filon-ului Mihai Ioachimescu – ,,Înscenarea” (“Wag the Dog”, 1997), o satiră politică bazată pe scandalul Sexgate în care a fost implicat fostul preşedinte american Bill Clinton cu stagiara Monica Lewinski. Filmul analizează relaţiile complexe dintre politica, mass-media şi industria show-biz-ului, avându-i protagonişti pe Robert de Niro şi Dustin Hoffman. Un producător de la Hollywood şi un doctor, angajaţi de consilierii preşedintelui, vor fabrica o amplă campanie în rândul cetăţenilor americani axată pe un război fictiv desfăşurat în Albania. Astfel, ei vor încerca să deturneze atenţia publicului de la scandalul sexual de la nivel înalt spre ameninţarea unei conflagraţii care ar putea afecta interesele SUA.
Rubrica istorică – 11 minute de istorie a d-nei Emilia Luchian a continuat povestea germanilor vechi, cu accent pe spiritualitate, cum vedeau ei naşterea lumii vechi şi a celei noi. În acele vremuri soarta oamenilor depindea de zei, în mod special de trei zeiţe denumite norne (sau Moirele mitologiei nordice), ce reprezentau trecutul, prezentul şi viitorul. Aflăm că la naştere, fiecare om avea propria nornă ce îi influenţa destinul într-un mod aparte, fiind cunoscute ca modelatoare ale sorţii. Nornele conduceau destinele oamenilor şi aveau control asupra derulării vieţii şi încheierii acesteia. Se mai spune că ele îşi aveau lăcaşul sub rădăcinile arborelui lumii.
Întorcându-ne la ,,Memoria vântului” şi la rubrica Profil de autor, d-na prof. Luminiţa Bratu ne încântă, pe parcursul a o oră şi jumătate cu frânturi din memoria versurilor sale, explicând, într-un mod didactic şi calculat istoricul fiecărui poem sau a seriei de poeme incluse în volumul său de debut.
Rubrica începe cu prezentarea autoarei de către Ramona Müller şi o scurtă apreciere la adresa cărţii.
Ramona Müller: Luminița Bratu a devenit din dascălul devotat, o elevă silitoare care a asimilat în cei 4 ani prin consevența prezenței la Cenaclul I.L. Caragiale Ploiești experiența cuvântului. Fiind un volum de debut, te aștepți la mici scăpări, dar am găsit o maturitate și o stăpânire extraordinară a cuvântului scris. Din filele cuvintelor așternute răzbate dragostea în numeroase forme- dragostea de viață, de artă (sculptură), de oameni și natură. Cu gingășie- trăsătură caracteristică Luminiței Bratu- poeta ne invită într-o lume în care cartografiază sentimente, situații și evenimente trăite singular sau împreună cu alții. Speranța, dezamăgirea, dorul, recunoștința, resemnarea, dar și indiferența răzbat din poeziile Luminiței Bratu.
Caracterul și bucuria de a trăi a colegei noastre se reflectă în compoziția stilistică a versurilor, în puritatea lucrurilor simple, pentru că Luminița Bratu ne face să reflectăm asupra vieții. Ea trăiește între sufletul său și inima celorlați. În poeziile acesteia există o sensibilitate unică, o armonie de sentimente profunde și spontane care se răsfrâng caracterul său și bucuria de a trăi. Poeziile din această carte au o frumusețe aparte și reflectă o măiestrie a compoziției lirice. În esență, ele exprimă sensibilitatea unei femei minunate care știe să îmbine în versuri frumusețea naturii, simplitatea sentimentelor de iubire și puritatea lucrurilor obișnuite. Poeta empatizează cu aproapele său, fiind evidente în acest sens, și formulele de adresare.
Însușindu-și câteva criterii din pedagogia creativității, scriitoarea ploieșteancă a avut curaj să își dorească mai mult și să zboare prima dată din cuibul poeziei sub semnătura ,,Memoriei vântului”. Citând-o pe Luminița Bratu Totul trece ca vântul și ca gândul. Gândul poate deveni memorie dacă este încrustrat în vers sau piatră. Trăirile aflate în diferite stadii de analiză conferă sintaxei poetice o anumită emoție dar și un anumit spațiu descriptiv (fie în rimă sau în vers alb). Limbajul acestui volum este simplu, seducător și autentic. Luminița Bratu nu își dorește să fie altcineva, nu imită. Autenticitatea sa rezidă în cunoașterea profundă a sertarelor tematice. Pe măsura propriei structuri lăuntrice poeta explorează dimensiuni vechi, care devin noi, prelungind viața reală dincolo de tumultul ei aprig. Chiar dacă distanța dintre oameni devine uneori înspăimântătoare, cea mai trainică punte între noi și cea mai bună hartă hărăzită sentimentelor și emoțiilor rămâne poezia. Un vânt prin memorie se transformă în Cu-Vânt. Simplitatea este aceea care trezește și menține interesul unor cititori deosebiți, iar Maria Bem ne-a stârnit pe deplin interesul, prin poemul dedicat special acestui eveniment- ,,Memorii”.
Membrii cenaclului s-au arătat încântaţi şi surprinşi de recitalul deosebit, luând cuvântul şi exprimându-şi aprecierile, laudele şi viziunea pozitivă asupra acestui minunat volum de debut: Maria Bem, Nicolae Stanciu, Ionel Sima, Gabriela Petri, Cati Enache, Florica Bălan, Emilia Luchian. Florin Manole a pus accent pe latura de critică constructivă în ceea ce priveşte analiza literară, oferind o perspectivă obiectivă asupra creşterii unui autor/poet prin intermediul acestor întâlniri. Fapt ce s-a văzut şi simțit concret, prin evoluţia constantă a poetei Luminiţa Bratu şi prin maturitatea de care dă dovadă odată cu apariţia volumului de debut.
Aprecieri au mai fost aduse si de catre Ana Nedelcu.
Ana Nedelcu: Am descoperit o poetă sensibilă, ce vede lumea din perspectiva realist-constructivă, o idealistă ce nu se lasă copleşită nici de trecut şi nici de realitatea dură, încercând în permanenţă, prin versurile sale, să aducă lumea într-un punct din care să se reinventeze, să renască din propria-i cenuşă. Descopăr, de asemenea, o poetă care se arată pe ea însăşi aşa cum este, fără măşti, fără reţineri: Îmi pun în cui speranţa, / pălăria, / şi merg desculţă / să mă arăt cu stil. Şi mai descopăr un om care-şi scrie propriile experiențe de viaţă, transpuse în tablouri lirice extrem de vizuale. Cititorul îi captează experienţele într-o peliculă mentală vie, într-o perpetuă mişcare. Personal, aş împăți volumul în trei părți: dedicaţiile adresate unor poeţi precum Ion Stratan, Mihai Eminescu şi cele adresate artiştilor sculptori în general, lui Brâncuşi şi lui Eugen Petri în special. Apoi, a doua parte ar consta în dilemele, reflecţiile şi temele existenţiale şi sociale ale poetei transpuse în versuri interogative, în apostrofări blânde şi imagini ale unui ideal uman. Iar a treia parte o voi numi dedicaţie către un prea-iubit sau o persoană dragă, în care poeta îşi divulgă nostalgia unui trecut neîmplinit, trecerea timpului şi speranţa reîntregirii unui cuplu ideal.
Mulţumim pentru acest exerciţiu de memorie a vântului, în care se strecoară instanțe din experienţele comune de cenaclu, dar şi din viaţa proprie a poetei.
Ana Nedelcu & Ramona Müller ~ secretari literari de cenaclu
*sub coordonarea Asoc. “24PHarte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu
Album complet: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.479534220580828&type=3
