Cercetări noi sugerează că rezultatele sociale și ecologice combinate ale intensificării agriculturii în țările cu venituri mici și mijlocii nu sunt la fel de pozitive cum era de așteptat.
Studiul, condus de cercetători de la Universitatea din East Anglia (UEA) și de la Universitatea din Copenhaga, este primul care reunește cunoștințele actuale despre modul în care intensificarea agriculturii afectează atât mediul, cât și bunăstarea umană în aceste țări.
Intensificarea agriculturii este văzută de mulți în domeniul științei și al politicii ca o strategie emblematică pentru a contribui la îndeplinirea angajamentelor sociale și ecologice globale – cum ar fi stoparea foametei și protejarea biodiversității, așa cum prevăd obiectivele ONU de Dezvoltare Durabilă (SDG) și Acordul de la Paris privind schimbările climatice.
Cu toate acestea, există dovezi limitate privind condițiile care sprijină rezultatele sociale și ecologice pozitive. În încercarea de a aborda acest decalaj de cunoștințe, cercetătorii de la UEA și Copenhaga, care au colaborat cu colegii din Scoția, Franța și Spania, au efectuat o revizuire a 53 de studii existente în ceea ce privește bunăstarea umană și rezultatele serviciilor ecosistemice din intensificarea agriculturii.
În ansamblu, acestea constată că intensificarea agriculturii – definită în general ca activități destinate să crească productivitatea sau rentabilitatea unei anumite suprafețe de teren agricol – rareori conduce la rezultate pozitive simultane pentru serviciile ecosistemice și bunăstarea umană.
Publicând concluziile lor în „Nature Sustainability’’, autorii susțin că intensificarea nu poate fi considerată un simplu „plan” pentru obținerea unor rezultate pozitive social-ecologice.
Cercetătorii au constatat, de asemenea, că este important să se analizeze modul în care se introduce intensificarea, de exemplu dacă este inițiată de fermieri sau aceștia sunt forțați să o implementeze. Schimbarea este adesea indusă sau impusă pentru grupurile de populație mai vulnerabile, care de multe ori nu dispun de suficienți bani sau de securitatea terenurilor pentru a face aceste schimbări să funcționeze. Deținătorii mici, în cazurile studiate, încearcă adesea să treacă de la agricultura de subzistență la agricultura comercială, iar provocările implicate nu sunt în prezent bine reflectate în multe strategii de intensificare.
(cotidianulagricol.ro)
