Nici când eram școlar în pantaloni scurți, la Domnul Ștefan Ștefan, învățătorul din satul în care am copilărit, nici mai târziu, în clasele de liceu ori la facultate. Pentru că eram pasionat de matematică și de filosofie, am dat la aceste facultăți. Ca să-i fac pe plac Tatălui meu, am dat și la drept. Am intrat la toate trei. Nu erau examene ușoare și, da, dreptul solicita memoria mai mult decât orice altă specialitate. Dar o ființă care are exercițiul lecturii și al învățării dezvoltă automat și mecanisme mnemotehnice, logica și parcursul neuronal pentru a reține cât mai multe informații dintr-un câmp de date care pot părea altcuiva disparate și întâmplătoare. Este o simplă chestiune de concentrare, un automatism care se dobândește în timp (și despre care, în ultimele decenii, s-au scris zeci de tomuri în psihologie cognitivă), întocmai cum se dobândesc și celelalte abilități: lectura rapidă, capacitatea de sinteză, analitismul.
Însă altceva aș vrea să punctez acum. Nu eram un caz singular: pur și simplu 𝑛𝑢 𝑖-𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡 𝑛𝑖𝑚𝑎̆𝑛𝑢𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑒𝑧𝑒. Ideea însăși că ai putea trișa la un examen, că ai putea trage cu coada ochiului la vecin ori fabrica o copiuță, gândul acesta al fraudării nu ar fi vizitat niciun învățăcel. Și nu din teama vreunei pedepse, ci pentru că țineam prea mult la profesorii noștri: îi respectam dincolo de constrângerile unui examen ori de dificultățile lui.
𝐒̦𝐢 𝐧𝐞 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐦 𝐩𝐞 𝐧𝐨𝐢 𝐢̂𝐧𝐬̦𝐢𝐧𝐞.
Nu am nici cea mai vagă compasiune pentru hoți – iar hoția intelectuală este dintre cele mai nerușinate și păguboase. Adesea, cauza ei primară este lenea, acea comoditate mentală care lasă urme adânci în viața socială – de la exercitarea unei profesii, la consecințele ei concrete.
Cred, pe de altă parte, în iertare și în forța reparatorie a iertării. Există, într-adevăr, legi, regulamente interne, sancțiuni menite să împiedice frauda academică, iar exmatricularea este una dintre ele, practicată în toate universitățile lumii civilizate. Însă – aplicată mecanic și brutal – nicio sancțiune nu va funcționa ca principiu corectiv, iar tinerii exmatriculați vor continua să copieze și în alte facultăți, la alte examene. Școala onestității începe din copilărie; ea solicită nu doar atenția ucenicului, ci și vrednicia profesorului: nimic mai greu decât să cultivi în cei tineri 𝐜𝐨𝐧𝐬̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐚, să faci din ei oameni verticali și cinstiți.
🌳
Mihai Șora
1 martie 2021
