Am treabă la etajul opt al unei clădiri unde, pe la alte etaje, sunt diverse chestii private sau de stat,
printre care, pe două niveluri parcă, un minister.
Și urc în lift să cobor, sunt cam obosită, apăs desigur pe P, să merg la parter, sunt și cu gândurile aiurea, sar în cap repede de la unul la altul încercând ca în câteva secunde să fac puțină ordine în măcar ora urmatoare din viața mea,
nu apuc, oprește liftul,se deschid ușile eu dau să ies, o femeie dă să intre, ea îmi zâmbește ca și cum m-ar cunoaște și mă salută, na, îi zâmbesc și eu ca și cum aș fi recunoscut-o și o salut, eu ies, ea intrăși în timp ce ușile liftului se închid, realizez că nu-s la parter ci am coborât aiurea la alt etaj probabil la minister, ce dracu, hai să cobor mai departe pe scări, zic și plec pe culoarul cu multe birouri, mă derutez brusc că-mi dau seama că am luat-o in direcția opusă scării, sau nu? Ar trebui să mai fie o scară si-n capătul celalalt, (nu e)
mă tot intersectez cu oameni care-mi zâmbesc natural si eu lorbună, bună salut bună ziua, cam toată lumea are în mâini foi și nimeni nu pare să se întreabe cine sunt si de ce bântui pe-acolo, pe coridorul ministerului, mă gândesc că, la fel de firesc, aș putea să intru într-o încăpere, să mă așez la un birou să mi iau in față niște hârtii si un pix și un dosar cu șină și să mă apuc să lucrez. (Între timp am găsit scara)
N-am lucrat niciodata la stat, dar cred ca m-aș descurca. Cred că m-ar și plăti. Și-mi dau și tichete de vacanță.
Oana Costea
