Cei care insultă diaspora și care, mai mult, îndrăznesc să ridice problema dreptului de vot al românilor din diaspora, comit nu doar un act de infantilism și inadecvare, ci un act de iresonsabilitate națională extremă. De ce? Pentru că viitorul și șansa României în secolul XXI este Diaspora.
Modelul de stat al secolelor XIX și XX va deveni depășit și inadecvat în secolul XXI. Între noile tipuri de sisteme de guvernanță, o nouă structură va apărea: statul-rețea — o combinație între un hub teritorial și o prezență sau amprentă internațională, de preferință globală, a populației, culturii și limbii acelui hub, ca o rețea planetară – diaspora.
Pentru România, modelul de referință nu mai este Franța sau Germania, cum a fost în secolele trecute, ci Israelul. Israelul este sistemul, cultura, practica, tradiția și modelul pe care trebuie să îl luăm ca reper și de care trebuie să ne apropiem, dacă vrem să supraviețuim ca stat și popor.
Israel are o populație de aproximativ 10 milioane și o diasporă — o rețea globală de circa 8 milioane de evrei care trăiesc în afara granițelor, în special în Statele Unite, dar și în Europa, Canada, Argentina, Australia și Rusia. Ei dezvoltă deja și perfecționează sistemul viitorului, pe care, din rațiuni istorice, au fost nevoiți să înceapă să îl construiască primii încă din secolul XX — atenție, inițial fără să fi avut un hub, o bază operațională teritorială.
România are o populație de circa 18 milioane și o diasporă — o rețea globală de aproximativ 6 milioane de români care trăiesc în afara țării, concentrați în Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Franța, Statele Unite și Canada. La români, e invers: construcția începe de la hubul teritorial deja existent, creat și modernizat în secolul XIX de înaintașii noștri. Acum este momentul să dezvoltăm rețeaua diasporei.
Desigur, există și exemplul Chinei. China are o populație de 1,4 miliarde și o diasporă impresionantă — aproximativ 50 de milioane de etnici chinezi (mai mult decât evreii și românii împreună) trăiesc în afara țării, formând una dintre cele mai mari și influente rețele diasporale din lume, cu conexiuni comerciale și academice puternice.
China se poziționează deliberat ca o astfel de mega-structură. Statul lor investește și încurajează o prezență amplă chiar și în cele mai mici orășele ale României, de exemplu… Așa arată o mega “state capacity” în secolul XXI! Rețeaua lor internațională este formidabilă.
Dar China (și, într-un alt sens, Statele Unite) joacă într-o altă ligă. Sunt alt fenomen.
Așadar, sistemele viitorului vor include aceste state-rețea ale secolului XXI. Tehnologia și transporturile moderne creează premisele acestei transformări. Și acesta e doar începutul.
În acest context, pentru noi, Israelul rămâne reperul. În liga statelor-rețea care vor supraviețui în secolul XXI, noi suntem alături de Israel. Învățăm de la ei și urmărim pas cu pas tot ceea ce au făcut: ca structură, identitate, cultură, strategie și persistență.
România are însă un avantaj major față de Israel: hubul — casa, baza, adică teritoriul României — este net superior ca dimensiune, resurse și poziție geostrategică. Ei au, evident, diaspora — rețeaua.
Să mai notăm ceva esențial. Pentru a putea construi un stat de tip hub-rețea, de felul descris mai sus, trebuie să treci printr-o fază dificilă: construcția diasporei. Este ceva foarte dureros, costisitor, traumatic. Gândiți-vă la industrializare și urbanizare, la dislocarea și bulversarea familiilor și comunităților presupuse de ele. Fără ele însă nu aveam o țară modernă.
Diasporizarea este chiar mai grea și mai brutală. Nu toate statele o au sau o pot construi. În cele mai multe cazuri, este un proces spontan, o fază istorică ce poate fi valorificată sau ignorată.
Și aici intervine un alt avantaj al României: noi deja am trecut prin faza de construcție de bază a diasporei. Avem diaspora — și este funcțională. Ce a fost dur și greu s-a întâmplat deja.
Ca un somnambul în istorie, România și-a creat tentaculele și structurile cu care se va agăța de istoria secolului XXI pentru a rămâne în ea: Diaspora! Acum nu trebuie să o pierdem. Trebuie să o capacităm și să o valorizăm.
Pentru asta ne trebuie o arhitectură nouă de stat și un aparat instituțional adecvat acestei repoziționări. Cum cei din vechime au creat statul național și apoi, în secolul XX, statul industrial-agrar, acum e rândul nostru.
Aceasta este marea provocare. O provocare de care depinde viitorul acestei țări și al acestui popor.
Așadar, să salutăm românii din țară — de la baza noii Românii a secolului XXI, cei aflați pe teritoriul național, cu România viitoare în gând — și să salutăm românii din diaspora, care au păstrat și păstrează în gând România de acasă și pe cea viitoare.
Împreună, ei dau materia, rațiunea și substanța României viitoare — cea care va duce mai departe, în marele experiment al istoriei secolului XXI, conștiința, limba, identitatea și cultura experimentului românesc de secol XIX, realizat aproape miraculos de înaintașii noștri.
Așadar, cei care insultă diaspora și, mai mult, îndrăznesc să conteste dreptul de vot al românilor din diaspora nu comit doar un act de infantilism și inadecvare — atitudine adesea asociată cu anumite figuri de „intelectuali publici”, jurnaliști sau influenceri români care au parazitat, confuzat si toxicizat pâna la patologic discursul public romanesc in ultimii ani—, ci ceva mult mai grav: un act periculos de neadecvare totală la realitățile României de astăzi și la potențialul ei de mâine…
text: Paul Dragoș Aligică
