close
Cronică

Academia Privată: Peisajul și caracterul gentlemanului în romanele lui Jane Austen

La acest sfârşit de an sărbătorim două mari personalităţi ale culturii britanice şi universale, fiecare reprezentând o culme a artei sale. În 2017 s-au împlinit 200 de ani de la moartea celebrei autoare Jane Austen, iar în 2018, se vor împlini acelaşi număr de ani de la moartea unuia dintre cei mai influenţi arhitecţi peisagişti ai Angliei începutului de secol XIX, Humphry Repton. Cursul pe care vi-l propunem urmăreşte explorarea temei peisajului în romanele lui Jane Austen, pornind de la Mansfield Park – romanul în care acest subiect este dezbătut cel mai pe larg şi în care este comentată, în stilul pătrunzător şi plin de umor al autoarei, activitatea profesională a renumitului peisagist.

La începutul secolului al XIX-lea, când Jane Austen a scris cele şase romane ale sale, stilul liber în grădini (iniţial puternic asociat cu ideologia liberală) era consacrat. Însă dezbaterile despre ce înseamnă frumosul şi naturalul în arta grădinilor erau la fel de înfocate ca şi în secolul precedent. Cu agerimea sa caracteristică, Jane Austen, o mare iubitoare a vieţii la ţară, nu a întârziat să folosească acest subiect deosebit de actual la acea vreme şi în operele sale. Astfel, în fiecare dintre romanele sale peisajul reprezintă mult mai mult decât un cadru în care se desfăşoară acţiunea.

Nu mulţi observă faptul că atitudinea faţă de peisaj – şi mai concret, faţă de domeniu – este o cheie interpretativă a personajelor din romane. Cel mai cunoscut este poate cazul d-lui Darcy, protagonistul celui mai iubit roman al autoarei, Mândrie şi Prejudecată. În urma vizitei la Pemberley, domeniul d-lui Darcy, Elizabeth îşi schimbă definitiv părerea despre el, acceptând faptul că până atunci fusese orbită de prejudecată şi refuzase să îi recunoască adevărata valoare. În mediul său natural, calităţile lui Darcy ies în evidenţă: faptul că este un stăpân de moşie exemplar şi o gazdă ireproşabilă, amabilitatea, gustul desăvârşit reflectat de frumosul parc. În acest pasaj este evidenţiată legătura organică dintre stăpânul domeniului şi domeniu. Tot ce ţine de cel de-al doilea: atmosfera, felul în care arată, oamenii, bunăstarea arendaşior, atitudinea lor faţă de stăpân, armonia care se face simţită – toate acestea sunt reflecţii asupra proprietarului.

Pemberley este o cheie interpretativă a personajului Darcy. Domeniile funcţionează în mod similar şi în alte romane. În Emma, Donwell Abbey este reşedinţa sobră, cu un aer de modă veche, fără artificii inutile, a celui mai responsabil stăpân din operele lui Jane Austen, Dl. Knightley. La antipod, destinul reşedinţei de la Kellynch Hall, căminul părăsit din romanul Persuasiune – singurul în care domeniul este până la urmă abandonat – reflectă proasta administrare a infatuatului Sir Walter Elliot.

Însă niciun alt roman nu explorează atât de mult tema peisajului precum Mansfield Park, considerat de mulţi romanul cel mai matur şi profund al autoarei. Aici subiectul îmbunătăţirilor unui domeniu este pe larg tratat şi discutat, nu fără umor, adesea pe seama celebrului ‘grădinar peisagist’ Humphry Repton.

Cursul îşi propune explorarea relaţiei dintre caracter şi peisaj în Mansfield Park, făcând incursiuni şi în celelalte romane ale autoarei. El va fi structurat în două şedinţe de sine stătătoare. Prima se va opri cu precădere asupra ideii de domeniu, ca microcosmos cu un bagaj cultural specific, precum şi asupra imaginii gentlemanului, sau a stăpânului domeniului, care, în romanele lui Jane Austen, are menirea şi datoria de a conştientiza semnificaţia domeniului, de a o conserva şi de a o transmite mai departe. De asemenea, vom aborda unele aspecte din biografia celebrei romanciere, alături de o scurtă incursiune în istoria grădinilor, pentru a arunca lumină asupra contextului în care se desfăşoară discuţiile despre peisaj în cărţile ei. Cea de-a doua şedinţă se va concentra îndeosebi pe romanul Mansfield Park şi personajele sale, pe domeniile fictive din carte şi pe domeniile reale din viaţa autoarei, care ar fi putut servi ca inspiraţie pentru cele dintâi.

Lector: Smaranda Comănescu

Bibliografie orientativă:

J. Austen, Mansfield Park si alte romane

M. Batey, Jane Austen and the English Landscape, Barn Elms Publishing, Londra, 1996

A.M. Duckworth, The Improvement of the Estate, The Johns Hopkins University Press, Londra, 1994

Mai multe detalii pe Academia Privată

Tags : academia privatacarteJane Austen

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.