La Centrul Ceh din București, marele Andrei Ujică, mic. Și confuz. În interviuri (se găsesc pe YouTube) trece drept un caz medical rezolvabil, dar în realitate e cronic. Și nu solo, ci reinterpretat de un autor portughej, João Tabarra. Cronici amîndoi. Cine-i domnul Drumul Taberei? Nici nu contează prea mult. Concret, ne-a prezentat un triptic video la nivelul podelei, cadre din filmul Out of the Present – stația orbitală sovietică MIR, o perspectivă aeriană gen Goole Earth și puțin roșu aprins, între. Puteau fi și trei femei dezbrăcate, că tot aia era. Și poate ar fi fost mai «kinky». Într-o extremitate, un televizor care nu livra imagine, ci doar frînturi audio din Ceaușescu (!), subtitrate în engleză (?). Ce naiba legătură are tov. Ceaușescu cu space oddity? Nici una. Putea fi Pinocchio, Elvis sau mama lui Ștefan cel Mare. „That Mickey Mouse has grown up a cow.” (David Bowie în ’71), dar Drumul Taberei este profesor și predă, cică, film experimental, multi-media și alea-alea, la HGK Karlsruhe. Cică e atît de șmecher, domnul Ujică ăsta, că doar montează. În rest, i se fîlfîie. Adică folosește materiale de arhivă pe care le îmbină cum numai mușchii dumnealui știe. Cică montaj sintactic (!?), vere! Citesc că un confante de la Sorbona îl consideră în linie cu Tarkovsky și Kubrick. Cronic și franțuzul, e clar. La eveniment, vreo doisprezece gură-cască și cam tot atîtea beri Staropramen, calde rău. Și eu printre ei. Și mă încumet să spun că în cazul unui astfel de «artist», nu lipsa lui de vînă mă decepționează – face fiecare ce poate, este loc pentru toată lumea –, ci șarlatania prin care încearcă să ne convingă că el este genial și noi fraieri.
Gabi Stamate
