(Micro)Interviu, la finalul Taberei de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești – Ediția a IV-a, 2021
cu sculptorul Dan Daniel
Reporter: Trist? Bucuros?
Dan Daniel: Superbucuros! Extraordinar! Foarte bucuros! Nu pot să descriu în cuvinte ce simt acum. Am reușit în ceea ce mi-am dorit enorm de mult să fac. Unii dintre prietenii mei, ieri, cînd le-am arătat pe video ce-am făcut, au rămas uimiți… Au zis: Ai reușit, Daniel!
R.: Dacă au spus-o prietenii, înseamnă că, într-adevăr, așa stau lucrurile. În sfârșit, după atâta travaliu, vă văd relaxat, la o țigară. Țigara de după, nu?
D.D.: (râde) Da, așa e. Țigările de după.
R.: V-a reușit întru totul? Am înțeles că sunteți în întârziere cu gravatul.
D.D.: Semnătura urmează în câteva minute. Am lucrat aseară până târziu, am schimbat un pic dimensiunile.
R.: Cam până pe la cât?
D.D.: Cam până pe la ora 10.
R.: Ați putut să lucrați la lumina aia?
D.D.: Am avut prieteni pe care i-am cunoscut aici. Au venit, m-au sprijinit, au stat cu lanterna de la telefon aprinsă. M-au ajutat chiar și să tai. Au mai tăiat ei în locul meu, că nu mai aveam forță deloc în mușchi.
R.: Deja lucrarea și-a luat zborul spre galaxia imaginară. Trecem de Saturn până diseară?
D.D.: Trecem, trecem… Mi-e ciudă că trebuie să plec în noaptea asta. Și o s-o las aici, singură (în acest moment, artistul izbucnește în plâns).
R.: Spuneți că vă e ciudă că o să plecați. Dar nu va fi singură lucrarea. Va fi admirată de mai mulți vizitatori, spectatori, decât la un meci de fotbal pe Nou Camp, să zicem. Vor fi sute de mii, poate milioane, cu timpul.
D.D.: Sper ca oamenii să vină și să se bucure. Dar nu plâng de tristețe, de bucurie plâng.
R.: Și nu uitați că purtați numele Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române! Uite, sunt aproape să garantez că Preasfinția Sa nu va rata ocazia de a veni să admire operele tizului său.
D.D.: Sper, dar nu… Ca să ajung la nivelul dânsului mai e mult, foarte mult de lucru.
R.: Nu mă-ndoiesc că Sfinția Sa va aprecia cum se cuvine lucrările dvs.
D.D.: E o muncă titanică în spatele dânsului și apreciez din suflet tot ce face. Dacă nu era Biserica, poate nu mai eram noi românii astăzi, poate nu mai era România.
R.: Fire simțitoare Daniel! Să vă ajute Dumnezeu în toate cele!
D.D.: Vă mulțumesc din suflet și… Vă mulțumesc, atât!
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
