1.Alexandra anunță că vorbește de pe telefonul individului, căci al ei era luat. Primul indiciu: numărul răpitorului
2. Alexandra dă datele de pe o carte de vizită găsită în casa brutei, cu nume și adresă. Al doilea indiciu: se știe de o persoană ce ar putea să cunoască răpitorul.
Prima mișcare, absolut logică, era să se meragă la acea adresă și să se ia legătura cu persoana indicată și întrebată dacă știe cine este deținătorul acelui număr de telefon. Adresa exista și era precisă – timp de ajungere, maxim 5 minute! De acolo mai trebuiau maxim 10 minute să se ajungă la casa ororilor!
3. Fata sună disperată la 112 și este liniștită cu cuvintele „Stați acolo, că vine cineva”, în loc de „Încearcă să fugi”. Cu alte cuvinte, rămâi în gura lupului că om trece și noi pe acolo, stai fără grijă! Și au ajuns! Dar a fost prea târziu!
Discutăm despre niște acțiuni desfășurate după o logică absolut inexistentă! Oamenii ăștia, bătuți în cap, mai sunt și plătiți!
(Maria Luiza Ostaficiuc)
