Toamna este un timp minunat, despre care nu putem vorbi decât cu admirație, și, ca să nu ne pierdem, Geo Bogza a scris undeva: „Spre a-ţi aminti cine eşti, priveşte, în octombrie, spre Galaxia Orion”. Astfel am procedat, cu entuziasm, cenacliști și invitați, odată cu lăsarea serii, luni, 12 octombrie. Și s-a dovedit că nu am făcut acest lucru degeaba. Doar eu mi-am pierdut capul (sau era deja pierdut în Galaxia Orion) și am făcut mici gafe cu totul pardonabile, sper. Nu le mai enumăr, din politețe și recunoștință față de cei care, cu îngăduință și/sau umor, au trecut elegant peste ele.
Seara a fost o adevărată balanță care a pus pe talere poezia și teatrul, iar Sala Studio a Filarmonicii „Paul Constantinescu” a fost aproape plină de cenacliști, prieteni și invitați remarcabili. Până când protagonistul serii avea să ne supună atenției proiectul său, am avut parte de numeroase și încântătoare reverențe literare.
La rubrica CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE, Irina Elena Ionescu a citit versuri naive din poeziile bunicii paterne, Sofia Ionescu („Viață grea”, „Iarna în sat”, „Trandafirul”), dar și câteva paragrafe din volumul propriu, „Viața Ritei cu haz și necaz”. Maria Bem a oferit un delicat „Omagiu” Reginei Maria și un scurt fragment din romanul aflat în lucru, „Rochia albă de dantelă”. Liana Sprânceană a lecturat poemele „Inspirație”, „Pietre” și „De la alfa la omega”.
Ne-am bucurat apoi de prezența în mijlocul nostru a coordonatorului Cenaclului „Orfeu”, Marian Toma Stancu, care ne-a încântat cu versurile poeziilor „Ploaia” și „De ce aș iubi?”. Aura Creițaru ne-a surprins plăcut cu prezența îndelung așteptată dar și cu un montaj pe muzică al poemului său „Scrisoare deschisă Timpului”, audiat în condiții optime direct de pe telefon, găsind de cuviință să ne anunțe dar să ne și invite la lansarea celui mai recent volum de poezii „Risipitorii din inima nemărginirii”. A urmat Sorana Brucăr, cu poemele „Reverul din dreapta” și „Păcate de toamnă”. Atmosfera a fost îmbogățită de lectura doamnelor Elena Revnic („Înspre apus”, „Incertitudini”) și Dorina Radu, autoarea unui minunat volum de poezii pentru copii, „Cu pași mici prin lumea mare”, din care a recitat cu sensibilitate, oferindu-ne totodată și poemele „Timpul” și „Tangoul toamnei”. Colegul Gigi Stănescu a continuat acest lung șir de reverențe cu o poezie dedicată zodiei „Balanța” și cu câteva epigrame spumoase („Unui șofer”, „Naveta la Mizil”, „Întâlnire eșuată”, „Seniori”), iar subsemnata a încheiat cu un poem aparținând lui Adi Serafim („Rostește numele meu, Doamne!”).
Am amânat LECȚIA DE POEZIE pentru data viitoare, cu îngăduința lectorei Maria Bem.
11 MINUTE DE ISTORIE își așteaptă lectora, prof. Emilia Luchian, cu noi provocări.
LECTURA DE CENACLU cu protagonistul serii, dl. Doru Gogulancea, o discretă și carismatică prezență în evenimentele culturale și mondene actuale ne-a oferit o inedită provocare. Invitatul nostru s-a prezentat pe scurt, amintind că a participat încă din tinerețe în cenaclurile ploieștene, timp în care l-a cunoscut și pe colegul nostru Florin Manole.
Doru Gogulancea ne-a supus atenției un proiect dinamic, curajos și amplu: o adaptare după cunoscuta piesă „Take, Ianke și Cadâr” de Victor Ion Popa. Propunerea sa aduce o viziune spectaculoasă, integrând în formula dramaturgică clasică o scenografie extinsă, cu librete muzicale și scene de balet sau dans contemporan.
Deși decorurile, amplasarea scenică și personajele rămân în mare parte aceleași, textul vine cu modificări structurale inedite, dintre care amintesc:
- Dacă în piesa originală totul începe la prânz, aici acțiunea pornește dimineața devreme, cu o rugăciune creștinească și un imn evreiesc, în funcție de casa și prăvălia fiecărui proprietar.
- Tradiționalul turc este înlocuit cu Kadar, un maghiar convertit la islam pentru a putea primi mâna femeii iubite, Aisha, o tânără dintr-o familie musulmană de pe insula Ada-Kaleh. Povestea lui este dezvăluită în text, destul de devreme, de Ianke, într-o discuție cu Take.
- În locul bătrânei care vine să cumpere săpun apare doamna colonel Săftoiu, prezentă cu slugă, ordonanță și toate ifosele aferente.
Se pare că în dramaturgia propusă, fiecare personaj și fiecare linie narativă vor scoate la iveală situații deosebite, punând protagoniștii la diverse și memorabile încercări. Se remarcă aluzii sau împrumuturi din creații literare și muzicale de referință. Finalul este unul apoteotic: nunta tinerilor (copiii lui Ianke și Take), cu binecuvântarea tuturor. Propunerea de scenariu se dovedește a fi mult mai dinamică, mai vie și mai colorată decât textul clasic.
În intervenția sa, regizorul Vinicius Tomescu, prieten al autorului, a adus argumente valoroase din perspectivă profesională. Amintind distribuțiile celebre ale piesei, domnia sa a precizat că, dacă textul clasic nu necesită o implicare regizorală deosebită — fiind o operă care „se joacă singură, bazându-se pe șarmul actorilor” —, cu totul altfel se pune problema în cazul variantei prezentate în această seară. Ținând cont de complexitatea creată de autor, care propune noi formule vizând îmbunătățirea accesibilității publicului, regizorul a subliniat: „Muzica și pasajele dansate dau o nouă perspectivă textului lui Victor Ion Popa”. Inovațiile creează o formulă nouă, posibil să fie acceptată, plăcută, lucrarea putând fi tradusă într-un „limbaj scenic mult mai ofertant ca spectacol față de propunerea inițială”.
Intervențiile colegilor au fost de-a dreptul efervescente, iar discuțiile s-au purtat într-o notă caldă, amicală și profund apreciativă. Maria Bem a evidențiat faptul că modificarea textelor clasice se practică des în ultima perioadă ca un suflu de modernitate, oferind exemplul unei piese de Caragiale vizionate recent. Regizorul a intervenit punctual, subliniind că adaptarea sau tăierea pasajelor care par să tragă în jos ritmul și valoarea scenică a unei piese reprezintă o practică obișnuită. Maria a sugerat de asemenea că textul prezentat s-ar potrivi de minune într-o montare de operetă, moment în care Dan Manoliu a preluat ideea și a propus cu toată seriozitatea o adaptare pe muzică rock, ce ar deschide piesa mai mult către publicul tânăr. De asemenea, Dan a propus implicarea instituțiilor de cultură ploieștene în acest proiect, respectiv Teatrul „Toma Caragiu” și Filarmonica „Paul Constantinescu”.
Gabriela Petri a apreciat faptul că autorul serii „pune piesa în contexte sociale, politice și religios-ecumenice moderne, ideile fiind preluate și combinate într-un fel care să rezoneze puternic cu zilele noastre”. Alice Neculea a întrebat curioasă: „Cine spune povestea lui Kadar?”, primind imediat explicațiile autorului. Din public, Leonida a venit cu propunerea entuziastă de a publica piesa în viitoarea antologie a Cenaclului. În aceeași notă caldă, Florin Manole a definit textul prezentat ca fiind, în opinia sa, „o feerie balcanică trasă un pic spre Europa Centrală”, adăugând că marea provocare va fi dacă piesa va reuși să treacă de baremul spectacolului „D’ale carnavalului”, fără a se despărți definitiv de spiritul lui Caragiale.
Autorul a primit aplauzele generoase ale întregii asistențe, iar discuțiile s-au prelungit armonios la un ceai cald, cu arome de toamnă, și la un pahar de vorbă. Seara s-a încheiat cu lansarea unui prognostic provocator: va ajunge sau nu piesa pe marile scene? Verdictul colectiv a fost îmbucurător și plin de speranță: două abțineri, două voturi împotrivă și un DA majoritar, semn că povestea rescrisă a celor trei negustori are toate șansele să prindă viață sub lumina reflectoarelor.
Au participat: Alice Neculea, Sorana Brucăr, Gabriela Petri, Maria Bem, Liana Sprânceană, Irina Elena Ionescu, Doina Ofelia Davidescu, Florin Manole, Leonida Corneliu Chifu, Gheorghe Stănescu, Florin Oprea-Sălceanu, Dan Constantin, Dan Manoliu.
Invitați: Vinicius Tomescu,
Alți participanți: Marian Toma Stancu, Costea Robert, Elena Levri, Dorina Radu
Fotografii: Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu
Invitație, afiș, cronică (sper cât mai aproape de adevăr), editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar
„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești,
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș
