close
CronicăPromovate

Atac cerebral in vreme de pandemie.

Cu mulţi ani în urmă, comentam cu un prieten mult mai tânăr decât mine,filmul Moartea domnului Lăzărescu.

Cu o mare nedumerire în ochi,prietenul mi-a spus că; -”Aşa ceva nu se poate”.Răspunsul meu cred că a fost ceva de genul:- Ba da,cred că se poate şi mai rău. Pentru o persoană tânără şi impresionabila,asemenea situaţii şi întâmplări pot părea de neconceput,mai ales dacă persoana nu a crescut într-o societate unde sistemul este corupt.
Pe 12 iulie 2020 după amiază,părintele partenerului meu de viaţă face un atac cerebral,cu o uşoară pareza pe partea dreaptă,neputând să-şi simtă braţul şi umărul drept.Crezând că nu este ceva grav,poate doar o stare datorită căldurii,nu este anunţată Salvarea şi nici noi nu suntem înştiinţaţi,”copii nu trebuie supăraţi”,mottoul majorităţii din familiile romănesti,motto care m-a înfuriat întotdeauna.

A doua zi dimineaţă sunt anunţaţi totuşi“copii”,care dau năvală să ajungă cât mai repede la casa parintească,însă înainte de asta apare marea întrebare,cum procedăm în vreme de pandemie?Sun la spitalul din Cămpina şi am noroc să-mi răspundă o doamnă drăguţă care-mi spune că trebuie chemat serviciul de ambulanţă,iar ei ne vor îndruma ce este de făcut.

Salvarea a sosit promt,s-au făcut nişte mici teste şi s-a luat temeratura şi tensiunea,se confirmă atacul cerebral şi ni se spune că trebuie internare,însă spitalul cămpinean nu primeşte pacienţi şi trebuie mers la Ploieşti la spitalul Judeţean,care primeşte pacienţi,însă acolo sunt internaţi şi pacienţi care au Covid.Trecem peste panică,schimbăm priviri de sub mască şi deja hotărâm,mergem la Ploieşti,neavând altă alternativă.
Parcurgem drumul până la spital,ambulanţa fiind în spatele nostru,ajungem repede,fiind duminică nu este trafic către Bucureşti şi ajungem acolo destul de repede.

La poarta spitalului se fac primele formalităţi şi în câteva minute bolnavul este internat. Urmează aşteptarea, care poate să fie între două ore sau mai multe. Niciodată nu se ştie!
Trec vreo trei ore şi aflăm până la urma cum că internarea decurge relativ normal şi că s-au făcut primele analize. Nefiind de nici un ajutor acolo, facem cale întoarsă către casă, vorbind la telefon, încercând să calmăm toate rudele, aflate în stare de alertă.

Aflăm după vreo două zile ca situaţia este sub control, că s-a făcut un RMN, că s-a găsit o mică pată pe una din venele de la creier, urmează zile de tratament şi aşteptam să aflăm ziua externării.
Pe 20 iulie 2020 se face externarea, însă aflu cu stupoare că nu s-a făcut test pentru Covid, nici la intrarea în spital şi nici la ieşire. Mi se pare absurd să aud aşa ceva, dar decidem să mergem la o clinică particulară, să facem testul, să avem o anume siguranţă, nu putem risca, mama partenerului de viaţă fiind la rândul ei într-o situaţie precară cu sănătatea, anul trecut i-a fost extirpat un rinichi. Plătim 370 de lei, se completează hârtii, apoi se mai face o completare la primele hârtii, cu nume şi date şi ni se spună că vom fi anunţaţi telefonic vineri. Clinica în cauză face teste doar în zilele de luni, miercuri şi vineri de la orele 7.30-9.

Joi,pe 23 iulie,în jur de orele 22,sună unul din telefoane,nu dau mare importanţă,crezând că a sunat unul din prietenii noştri.Mi se spune cu stupoare în glas,că testul pentru Covid a ieşit pozitiv.Mintea mi-o ia la trap şi simt un gol în stomac,am deja imagini cu ce o să se întâmple.Petrecem o noapte aproape fără somn şi ne apropiem de realitatea dimineţii.
Procedurile deja se cunosc,trebuie să te izolezi ,să anunţi instituţiile specializate,să fii luat în evidenţă,toate acestea într-o situaţie în care un om face un atac cerebarl şi are nevoie de tratament şi injecţii pentru susţinerea creierului.Nu găsim pe nimeni vreme de trei zile,să facem injecţiile respective,cadrele medicale nu pot intra în contact cu pacienţi cu Covid,nimeni nu risca.După alte zeci de telefoane,în stânga-dreapta,sfătuiri,citit despre medicamentul care trebuie injectat,hotărâm să întrerupem injectarea,până la primele posibile semne ale manifestării virusului,care vreme de trei zile nu apar,la ambii părinţi.Încercam să gândim rezonabil,să aşteptăm să treacă o săptămână,să vedem ce se întâmplă in continuare.Se face luni 27 iulie şi nimic îngrijorător nu apare la orizont.
Ieri,28 iulie în jur de orele 17.30,partenerul de viaţă,îmi spune cu glas pierit ca trebuie să plece la părinţi,I s-a făcut rău tatălui,nu se poate mişca,de la mijloc în jos,e puţin confuz,nu aude.O luăm iar de la capăt.
Salvarea vine tot la timp,se fac iar teste,se pleacă din nou la Ploieşti,se face internarea,la secţia cu Covid de data asta.Unul din domnii de la Salvare menţionează că este posibil să vină cineva să ia pacientul acasă,asta în cazul în care nu se merge pe procedura de tratament.Gândurile mele sunt deja în altă sferă şi îmi creez tunelul de luciditate,să găsim cumva o situaţie,în imposibil,să evităm aducerea acasă,prin contact direct,să evităm molipsirea întregii familii. În mod ironic la vreo trei ore,pacientul ne sună lucid,ne spune să stăm liniştiţi deocamdată,situaţia este din nou sub control.

Astăzi 29 iulie,trecem din nou la telefoane în stânga-dreapta,până spre prânz nu ştiam încă nimic concludent.
La ora la care scriu acum,15.40,aflu că s-a făcut un test Covid,radiografie la plămâni,iar în funcţie de rezultat se iau alte hotărâri,existând o posibilitate să fie nevoie de un transfer la un alt spital din zona Ploieşti,spitalul Judeţean fiind deja la capacitate maximă.
Cu o amară certitudine,ştiu că rândurile mele nu schimbă nimic în sistem,însă sistemul schimba destine,relaţii,curma vieţi,trasează linii în existenţa,unele crude,fără posibilitate de întoarcere.
Mi-ar fi plăcut să-mi petrec timpul,scriind ceva pozitiv,despre poate cum cade lumina pe frunze într-o zi de vară,despre bucuria de aţi vedea gradina zâmbind.
Într-o ţară în care abisul începe să se uite la tine şi să-ţi devină cel mai bun prieten,un singur cuvânt poate încheia ce am scris aici.Tristeţe!

“He who fights with monsters should be careful lest he thereby become a monster. And if thou gaze long into an abyss, the abyss will also gaze into thee.” (Friedrich Nietzsche,filosof german).

(Poiana -Campina,Romania 29 iulie 2020.
Bogdana Ureche Boncu)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.