Având în vedere și luând în considerație este oricând o bună formulare de a ne adresa municipalității. Noi o facem acum, în Postul Crăciunului, și cu ocazia, devenită obicei, a înfrumusețării orașului în preajma sărbătorii nașterii Domnului nostru, Iisus Hristos.
Așa se numește această acțiune administrativă ce are loc cu acest prilej: înfrumusețare – cu sensul mai direct și practic de împodobire a cetății. Adică urbea capătă o altă față, un alt aspect. În consecință, orașul ni se va înfățișa, după cum spune și numele acestei întreprinderi edilitare, mai frumos.
Însă noi nu vom evalua aici acțiunea administrației din perspectiva frumosului, categorie estetică aducătoare de mari bătăi de cap celor responsabili cu înfrumusețarea municipiului Ploiești, dar și omenirii în general, ci vom încerca să oprim această aruncare cu capul înainte a edililor gospodari prinși în problemele acute ale orașului, care, cel puțin așa se vede de pe stradă, nu știu cu adevărat de ce fac înfrumusețarea cu pricina și pentru ce.
Mai întâi, suntem absolut siguri că nimeni, de la vlădică până la opincă, nu va aduce argumente infantile de tip să fie frumos, că așa e peste tot… etc.
Da’ să revenim: de ce împodobesc ei orașul – vorba lui jupân Dumitrache, dăm parale și nu înțelegem nimica – când mai bine ar fi să pună banii în buzunarul ălălalt și să aștepte să treacă luna decembrie, economisind astfel din banul public. Faptă de mare și cuvenită laudă în ziua de azi.
Ce mai tura-vura, având în vedere că lucrurile trebuiesc înfăptuite și fiind noi încredințați de buna intenție a gospodarilor, suntem siguri că, la fel ca în anii trecuți, orașul, dincolo de criticile inerente și binevenite, va întâmpina sărbătoarea nașterii Domnului cum se cuvine.
Totuși, râmâne întrebarea de ce…?
Răspunsul rapid ar fi având în vedere… urmat de părerile estetice și festive de mai sus, la care fiecare poate adăuga sau respinge motivele sărbătoririi, în niciun caz refuza, câtă vreme nu există o opoziție de masă față de împodobirea anuală a orașului…
…dimpotrivă, locuitorii doresc să vadă urbea și mai împodobită și mai și… etc. Cu alte cuvinte Primăria răspunde unei dorințe populare și bine face. Nașterea Domnului trebuie întâmpinată festiv, pentru că, nu-i așa, toată lumea are în vedere acest fapt, după cum însuși, fiece creștin se simte implicat în această sărbătorire a Nașterii, împlinind rostul acestei sărbători care, spre deosebire de oricare altă sărbătoare ne implică originar în începutul propriei vieți pe pământ și… ne scoate din anonimat. Adică oferă identitate viețuirii noastre în acest ocean al individualităților, împlinindu-ne astfel, cu seninătate, ca persoane.
Pentru că dacă am rămâne doar indivizi și n-am apuca măcar începutul devenirii noastre ca persoană, inclusiv mersul pe stradă ne-ar fi absurd. De unde și bucuria inexplicabilă și mereu asociată cu nașterea celui care este începutul lumii, Hristos-Dumnezeu.
Bun! Așadar, vrând-nevrând, Primăria are în vedere aceste anumite lucruri, atunci când cheltuie bani pentru înfrumusețarea orașului de sărbători.
Noi, însă, suntem lămuriți numai pe jumătate pentru că nu am lămurit și restul: anume, dacă face Primăria un efort având în vedere, îl face oare și luând în considerație?
Altfel spus, Primăria înfrumusețează orașul pentru că are în vedere argumentele despre care am vorbit, estetice… ș. c. l. Dar, le ia și în considerație? Pentru că abia luate în considerație descoperim sensul înfrumusețării cu pricina, chiar dacă e sau nu pe placul tuturor.
Cu alte cuvinte, primăria trebuie să răspundă bucuriei noastre, a tuturor. Dar răspunsul căutat și cuvenit a fi dat nu este legat doar de faptul că se are în vedere bucuria oamenilor, chiar dacă ei sunt critici, cât mai ales de luarea în considerație a acestei bucurii.
Ori, a lua în considerație bucuria lor este răspunsul pe care oamenii îl așteaptă din partea administrației, dincolo de argumentele financiare, festive sau estetice.
Dacă motivul sărbătorii, a cheltuirii de bani și a sensului înfrumusețării este nașterea Domnului, adică unul creștin-ortodox, ca fapt de a avea în vedere locuitorii urbei…
…atunci, musai și cu asupra de măsură, trebuie și luat în considerație acest motiv. Exact cum este el, în forma lui milenară, tradițională și de identitate a locuitorilor acestei urbe, creștini și ortodocși.
Pe cale de consecință, aducem la cunoștință administrației dorința noastră rugătoare de a pune capăt unei inițiative de dată recentă și anume, aceea de a expune în piața publică imaginea edulcorată, siropoasă și sentimentalistă a așa-zisei sfinte familii creștine, formată din statuiete ce înfățișează pe pruncul Iisus, Maica Domnului și Dreptul Iosif, siluind cu această minciună sufletele noastre creștin-ortodoxe, dar mai ales pe cele ale copiilor noștri.
Facem aceasta, fiindcă, înainte de orice, în rânduiala noastră ortodoxă, sfânta familie este icoana Maicii Domnului cu Pruncul ca prezență nemijlocită a lui Dumnezeu-Tatăl.
Poate fără știință, unii responsabili în serviciul Primăriei și implicit în serviciul laic al credincioșilor urbei, aduc un afront brutal subtilității teologige și de credință în Dumnezeu a creștinilor ortodocși.
Deci, cu siguranța faptului că ne aveți în vedere, dar și cu rugămintea de a ne lua în considerație vă propunem să nu ne induceți copii în eroare, să nu ignorați și să nu falsificați din ignoranță sensul sărbătorii și dacă tot se cheltuie un ban, să fie cu folos, și de ce nu, cu folos duhovnicesc. Pentru toți ploieștenii.
Altfel, ce înfrumusețare este aceea, de Crăciun, dacă mințim despre nașterea Domnului. Cum că și El ar fi făcut parte dintr-o familie omenească. Ori, icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus stă mărturie că nu e așa. Și vedem asta din privirea ei care nu este îndreptată spre nimeni și nimic decât numai înspre lăuntrul sufletului ei aflat în contemplație. Pentru că ea nu a născut un copil și nu are un copil în brațe, ci pe Fiul lui Dumnezeu.
Iar noi, dacă nu ne împodobim orașul în jurul acestei icoane, și o facem exclusiv în jurul unui brad sau a unor statuete, ce fel de înfrumusețare e aceea, chiar făcută cu bani puțini sau cu nepricepere?
Este o înfrumusețare ce ne rănește, cu tot sclipiciul ei, în sufletul nostru creștin.
Este o înfrumusețare urâtă.
Cu stimă,
Toma Armașu
