Cărți poștale ilustrate, vechi de 100 de ani, purtând mesaje trimise de soldații de pe fronturile Primului Război Mondial către Transilvania, au fost studiate de cercetători de la Muzeul de Istorie al Universității Babeș-Bolyai și cuprinse într-o expoziție.
Foto:(c) Muzeul de Istorie al Universitatii Babes-Bolyai
Dacă ne gândim că decembrie este sinonim, în Europa și în foarte multe alte țări ale lumii, cu „luna cadourilor”, a bucuriei și a întoarcerii către familie, o perioadă în care, potrivit clișeelor sociale, mesajele către cei dragi se întețesc, cărțile poștale pot fi privite ca un fel de „messenger” al acelor vremuri.
Pentru români, această perioadă are și o altă semnificație, având în vedere sărbătorirea, în 1 decembrie, a Zilei Naționale a României. Sărbătoarea noastră națională este, însă, în mod esențial legată de o perioadă profund nefericită din istoria lumii — prima mare conflagrație mondială, 1918 — ultimul an de război, marcând momentul în care are loc Marea Unire de la Alba Iulia.
Cum trăiau oamenii în provinciile care astăzi formează teritoriul statului român, ce simțeau și ce gândeau în acei ani de război au fost, în ultimii ani mai ales, subiectul multor cercetări istorice. O ușă către acest trecut se întredeschide în corespondența, veche de un secol, a soldaților cu familiile lor.
Nu mai lungi decât un SMS transmis azi pe telefon, multe dintre mesaje erau purtate pe mici bucăți dreptunghiulare de carton, cam de mărimea unui smartphone de astăzi. Iar unele dintre ele aveau și imagini.
O cercetare a vechilor cărți poștale ilustrate, care conțin idei și sentimente expuse extrem de concentrat pe micul carton pe care expeditorul îl avea la dispoziție, ne arată astăzi că, în acei ani, ai Primului mare Război Mondial, gândurile oamenilor se îndreptau în primul rând către familie.
În Arhivele Naționale de la Cluj se găsește o impresionantă colecție de scrisori și cărți poștale din timpul războiului, cele mai multe aflate aici pentru că nu au ajuns niciodată la destinație.
Foto:Muzeul de Istorie al Universitatii Babes-Bolyai
Un grup de cercetători de la Muzeul de Istorie al Universității Babeș-Bolyai a realizat o expoziție cu cărți poștale ilustrate provenind din corespondența purtată în Transilvania în anii războiului.
„Majoritatea cărților poștale sunt foarte, foarte simple, doar o bucată de carton colorat pe care soldații scriau mesaje. În ajunul unor evenimente militare, să spun așa, a unor bătălii, comandamentele militare, știind că vor da curând ordine de luptă, împărțeau soldaților astfel de cartonașe pe care apoi, pe cheltuia armatei, le trimiteau acasă. Foarte, foarte multe dintre ele erau ultimele mesaje pe care soldații apucau să le trimită acasă”, explică istoricul Lukacs Jozsef.
Printre aceste ilustrate foarte simple, care au fost adunate în diferite colecții, se găsesc și câteva cu imagini. În urmă cu 100 de ani, cartea poștală era deja un obișnuit mijloc de corespondență, iar în unele cazuri, destul de puține, unele erau ilustrate.
Acest mijloc de comunicare dădea autorităților acelor vremi ocazia de a folosi una din fețele cărții poștale pentru a transmite ele însele mesaje, de data aceasta propagandistice. Multe dintre imaginile imprimate pe bucățile de carton arătau glorioase momente de bătălie sau aspecte idealizate ale vieții soldaților, care erau înfățișați zâmbind, împărțind alimente cu frații de arme sau distrându-se în timp ce vânează un iepure cu baioneta. Unele dintre aceste ilustrate au fost create special pentru sărbătorile de iarnă și îi arată de soldați în imagini romanțate — într-o atmosferă caldă, scriind familiei sau primind cu veselie cadouri de acasă.
Foto:(c) Muzeul de Istorie al Universitatii Babes-Bolyai
Altă categorie de ilustrate reprezintă imagini ale conducătorilor de la acel moment, respectiv împăratul german Wilhelm, împăratul austro-ungar Franz Joseph sau regele român Ferdinand I.
Desenele și caricaturile militare nu lipsesc nici acestea din colecția de cărți poștale ilustrate.
„Erau realizate pe cartoane de carte poștală, pe care o transformau în ilustrată pentru familie. Dintre cele pe care le-am găsit, avem una cu un militar foarte plouat, care stă până la genunchi în noroi, sub inscripția ‘Sărbători fericite’. Alta înfățișează doi tipi grotești, care mănâncă și beau. Pe o sticlă de lângă ei e scris ‘vudka’, care, alături de inscripția ‘Inamicii noștri’, arată că autorul se referă la ruși”, explică Lukacs Jozsef.
Pe verso, însă, soldații — pentru că ilustratele păstrate provin, în marea lor majoritate, de pe front — se foloseau de micul spațiu liber pentru a pune laolaltă gânduri către cei dragi.
„Pe cărțile poștale, având o suprafață mică, nu puteai să scrii mesaje foarte lungi. Care era ideea — să scrie câteva cuvinte către cei dragi, membri ai familiilor sau prieteni. Aceste cărți poștale circulau de la militari către cei de acasă sau între militarii aflați în diferite sectoare ale frontului”, mai spune Lukacs Jozsef.
Expoziția, al cărei titlu — ‘Prin puține cuvinte’ — este inspirat chiar de o astfel de ilustrată, oferă câteva exemple extrem de emoționante de mesaje trimise de pe front.
„Prin puține cuvinte veți ști despre mine, sunt viu și sănătos”, spunea un soldat în urmă cu un secol, cel mai probabil celor de acasă.
Foto:(c) Muzeul de Istorie al Universitatii Babes-Bolyai
„Mă aflu viu și sunt în spital, am fost împușcat în picioru drept și acuma m-am vindecat și trăiesc forte bine (…) Așteptînd dorita pace, să ne vedem sînătoși și voie bună”, spunea un altul.
Alte mesaje conțin și o informație despre destinatar. „Iubite vere! În ajunul plecării pe câmpul de război îți trimit — semn că mă cuget la tine, fotografia mea. (…) Proxima hârtie, cred că, dacă voi fi sănătos, o vei primi-o de la mine, de pe câmpul de luptă, de pe frontul italian”.
Un alt soldat, probabil om simplu, scrie extrem de concis soției: „Și lele, fă bine și grijăște de ce e acasă și îți poftesc voie bună și sănătate”.
Alteori, din puținele rânduri scrijelite pe bucata de carton răzbat strigăte de disperare. „Se va termina sau nu această nebunie?”, scrie un soldat unui alt prieten, aflat și el tot pe front.
Foto:(c) Muzeul de Istorie al Universitatii Babes-Bolyai
În anii războiului, cărțile poștale și scrisorile au fost principalul mod de comunicare între familiile rupte de linia frontului și au rămas, până astăzi, depozitarele gândurilor de îngrijorare, sentimentelor de iubire sau strigătelor de disperare. Majoritatea covârșitoare a scrisorilor și a cărților poștale din care cercetătorii recompun astăzi o altă latură a istoriei, care se concentrează pe omul simplu, pe relațiile sale personale, s-au păstrat și le putem citi, dar ele nu au ajuns niciodată sub ochii adevăraților lor destinatari.
Expoziția cuprinde atât scrisori scrise în limba română, cât și în maghiară sau germană. Cărțile poștale folosite pentru expoziția ‘Prin puține cuvinte’ provine din colecțiile Arhivei Naționale — Serviciul Județean Cluj și Serviciul Județean Bistrița-Năsăud, precum și de la Muzeul Grăniceresc Năsăud și din colecția privată Soó-Zöld Balász.
E.S.
