La 19 februarie 1876, la Hobita, se nastea, acum 142 de ani, Brâncuși, Demiurgul Materiei involburate de spiritualitate, cel care a cioplit in marmură, inefabilul fior al Poeziei, care a dat o forma concretă nețărmuritului Absolut. Genialitatea spiritului a covârşind natura, paradoxal efemeră in perenitatea ei… Brâncusi nu mai este român. El nu ne mai apartine decat prin raportare. Brâncuși a devenit universal!!!
El este Coloana ce trebuie sa ramana insa un reper pentru verticalitatea româneasca.
Coloana Infinitului, o sageată contorsionata a zbuciumului interior, detasandu-se de neclintirea inghetata a unei ramuri ce isi recunoaste, incremenita, inexorabila trecere…
Unind imensitatea sacralitatii cu tacerea teluricului, Coloana Sacrificiului, cum a fost numita initial, supune natura, intr-un mod auster si solitar. Miracol interior, precizie sculpturala ce revendica acel Cub de Aur al egiptenilor, prin masurile modulilor ei, coloana domina Timpul si timpurile, sfideaza Vremea si vremurile, elogiind, in acelasi timp, un Homo Creativus etern. Un Homo Creativus românesc…
Adina Faur
