rătăcit printre versuri
scriu pe-ntuneric
o sete din altă dimensiune
îmi acoperă marginile dinspre nord
ale așteptării
uneori mă ascund în visul iubitei
și aștept să mi se scurgă
toate cuvintele din oase
aseară m-a durut cel mai rău
coasta lipsă
aseară pleoapele îmi cădelnițau
cel mai eretic descântec
lumina e pauza
dintre două eclipse
chemările iubitei sunt ca niște biblioteci
arzând fără flăcări
rătăcit printre faldurile lor
eu scriu pe-ntuneric
(Valentin Irimia)
