Au înflorit castanii… lumânări stinse-n altar de cer de mai.
Au înflorit castanii… în parcuri cu-amintiri.
Și, printre ei, o fata se plimba cu mut grai,
Cătând in zare-albastră, trecutele zvâcniri.
Mi-au înflorit castanii… în freamături celeste.
Mi-au înflorit castanii… în palme, ca flăcări argintii.
Ei nu știu că, acum, și fata e poveste…
Și că pe buze-i joacă doar amăgiri târzii.
Au înflorit castanii… sfidând vremelnicia.
Au înflorit castanii… spre-ale bolții reci ferestre.
Dar cum nu știu ei, oare, că toata bucuria,
Pierit-a în castanul ce nici el nu mai este?!
Adina Faur
