Cartea „Ion I.C. Brătianu, inginer constructor și om de stat” scrisă de Nicolae Șt. Noica, fost ministru al Lucrărilor Publice, a fost lansată, marți, la Banca Națională a României.
Academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a afirmat că profesorul Nicolae Noica nu a scris o carte, „ci a făcut un meritat elogiu, a găsit un răspuns axiomatic la întrebarea ce a făcut Ionel Brătianu pentru țară”. „Ionel Brătianu nu a trebuit să facă nimic pentru țară, fiindcă el a făcut chiar țara din funcția înaltă în care s-a aflat”, a subliniat Pop.
În opinia sa, era nevoie de o astfel de carte în contextul pregătirii Centenarului Marii Uniri, dar și „pentru a sensibiliza clasa politică românească actuală”.
„Era nevoie de această monografie pentru că ne pregătim de Centenarul Marii Uniri și fiindcă nu trebuie să uităm, deoarece uitarea înseamnă moarte. Era nevoie de această monografie pentru că, nu cu mult timp în urmă, într-un orășel din România oficialitățile locale fără minte au interzis un bust al Ionel Brătianu. (…) Era nevoie de această carte pentru a sensibiliza clasa politică românească actuală în cadrul căreia mulți au meseria inexistentă de politicieni, fără să fi construit o casă, fără să fi sădit un pom, fără să fi dat țării un prunc rămas acasă”, a declarat Ioan-Aurel Pop.
Academicianul a precizat că volumul profesorului Nicolae Noica este „o carte despre demnitatea unui om politic român, iar demnitatea acestui român este răsfrântă asupra unei națiuni — națiunea română”.
„Cred că nu există clădire mai importantă în București (…) despre care să nu fi scris profesorul Noica. Trebuie să-i mulțumim foarte mult”, a spus, la rândul său, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, amintind, printre altele, clădirea Băncii Naționale, Palatul Regal, lucrările lui Liviu Ciulley, Ministerul Lucrărilor Publice (în prezent Primăria Capitalei), Palatul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (în prezent ASE).
„Apariția acestei cărți constituie un important eveniment editorial, fiindcă se înscrie în suita de comemorări ale momentelor cruciale petrecute acum o sută de ani, între 1916 și 1918, cu un rol decisiv în împlinirea unui ideal de veacuri — Unirea cea Mare. Iată de ce — scrie autorul — am crezut că avem datoria să facem să retrăiască personalitatea celui ce a condus Guvernul României în acele timpuri de la răscrucea istoriei și a luat principalele decizii după o matură chibzuință”, a subliniat Mugur Isărescu în prefața cărții.
Volumul, apărut la Editura Vremea, cuprinde numeroase pagini de corespondență privată a lui Brătianu către familie, prieteni, cunoscuți, precum și însemnări personale pe teme politice sau pe marginea unor călătorii, dar și informații — unele dintre ele de culise — despre Ion I. C. Brătianu.
Cartea conține și foarte multe fotografii din arhiva Academiei Române, Arhivele Naționale ale României și arhiva autorului, precum și scrisori ale Ion I.C. Brătianu, planuri de lucru și desene inginerești.
Născut în 1864 la Florica, moșia familiei Brătianu, Ion I.C. Brătianu este al treilea dintre cei opt copii ai lui Ion și Pia Brătianu. După terminarea claselor primare la Pitești, urmează studiile la Colegiul Sf. Sava, pe care îl absolvă la 5/17 iunie 1882.
Sora sa, Sabina Cantacuzino, consemna că dispunea de o elocvență atât de elegantă, încât mama opina: „Pe Ionel să-l facem avocat, ne scoate sărăcia din casă“. Soțul ei – Ion C. Brătianu – se opunea cu îndârjire unei astfel de perspective. „Este, spune el, singura profesie de la care îi opresc pe băieții mei cu amenințarea de blestem și de a le lua numele. Nicio conștiință nu rezistă la ispitele pledoariilor și la controversele cauzelor. În Cameră, avocații mi-au amărât zilele îndestul“.
După susținerea bacalaureatului, Ion Brătianu a efectuat stagiul militar ca voluntar, timp de șase luni, în Regimentul 2 artilerie. Angajat la regiment, Ion I.C. Brătianu avea program de instruire între 6 și 12 dimineața, după-amiază frecventând „anul preparator“ la Școala de Poduri și Șosele din București, al cărei director era prof. ing. Gh. I. Duca.
Cine cercetează cu atenție scrisorile lui Ion I.C. Brătianu către tatăl, mama și frații săi este surprins de profunzimea conținutului, frumusețea literară și frecvența (3-4 scrisori pe lună) acestora.
Astfel, la 19 februarie/3 martie 1887, scria tatălui său: „Ieri, după cursul de hydraulică, am stat câteva minute de vorbă cu dl. Alfred Durand-Claye (un remarcabil inginer și profesor) și am profitat ca să-l întreb cum crede că ar trebui să-mi întrebuințez timpul consacrat misiunilor în timpul vacanțelor. Mi-a spus că aș face bine să mă duc să văd lucrările de regularea cursurilor torențiale și de irigații din sudul Spaniei sau nordul Italiei. Din sudul Spaniei mai ales, unde zice că țara se aseamănă mai mult cu a noastră“. Răspunzându-i, tatăl său aprecia ca oportună opinia lui Ionel (cum i se spunea în familie) cum că „hidraulica are un rol predominator în România“, apele de munte putând furniza energie, iar la câmpie, pentru irigații. În acest fel, spunea Ion I.C. Brătianu, „România va deveni țara cea mai roditoare din Europa, pădurile fiind pe departe de a avea aceeași importanță“ (scrisoare 23 februarie/7 martie 1885, la patru zile).
P.C.
