Au trecut 41 de ani de când ai plecat și nu pot sa nu ma întreb care ar fi fost viața mea dacă as fi avut norocul sa ma bucur de prezenta mata mai mult timp.
Chiar și așa puțin, m-ai învățat curajul și determinarea, m-ai învățat ce înseamnă verticalitatea, ai sădit in sufletul meu aerul rarefiat al înălțimilor, și mai presus de toate, m-ai învățat ce este iubirea.
Mulțumesc, Bulgarasul meu de Aur! ❤
(Ioana Gabriela Țigănescu)
Toamna cu miros de frunze arse-n curtea scolii.
Prima zi de scoala, clasa a I-a. Cu mama. 1972. 🙂
(Cristian Botez)
Una din cele mai bune fotografii facute de mine.
Hurghada City, Egypt.
Fotografie: Cristian Botez
Plaza Romania Mall a fost construit pe scheletul unui „circ al foamei” din vremea (pe care eu am trait-o din plin, pana la 24 de ani) lui Ceausescu.
Va puteti imagina ca asa arata constructia de azi in 1997?
Data la care realizam fotoreportajul reprodus aici in imagini, si publicat pe o jumatate de pagina(pe atunci paginile erau mari!) din ziarul Evenimentul zilei?
Atunci am realizat una din fotografiile de care mie chiar nu mi-e rusine. Cu familia Ciobanu, o familie de nevoiasi, care isi gasise si isi amenajase un adapost in subteranele cladirii-schelet.
Fotografii: Cristian Botez
fotografii cu Mall P.R. de pe internet (nesemnate)
PS: Nicolae Ceausescu, dupa o vizita in Republica Democrata Coreeana a venit cu ideea „circurilor foamei”. Denumirea vine de la forma constructiilor, de arena de circ. Uriasele cladiri(care urmau sa impanzeasca orasul-mai este cel de la Piata Delfinului; nu stiu ce e acum acolo) trebuiau, intr-un final sa fie niste uriase cantine, unde oamenii, dupa ce ieseau de la munca, urmau sa se duca acolo sa manance. Portii bine stabilite. Peste cu orez, „tacamuri” de pui cu cartofi, fasole, varza. Tara era in criza, Mancarea in alimentare tot mai rara.
(Cristian Botez)
Rick către ex-gagica sa Ilsa, în Casablanca: „We’ll always have Paris”.
Așa e dom’le, cu un drum la Paris cu toți suntem datori 🙂
(Mihnea Petru Pârvu)
In sfarsit vad si eu interventie serioasa a unei insitutii in cazul aurolacilor din Piata Romana. Ambulanta.
Boschetarii s-au luat la caft.
Tipul din ambulanta, care de obicei e cu saliva atarnandu-i din gura pana pe piept, unul din cei mai fotografiati de mine, cu punga de aurolac la gura non stop, a fost batut de o alta vedeta a locului, o femeie care arunca cu scrumiere, pietre, injura oamenii si e foarte agresiva. Tipa tuns scurt. Fugise, dar postez, in capatul seriei, o poza cu ea. Sau doua. Individul e suspect de SIDA. Mai toti au paduchi, unii si TBC.
Politia, cei de la Sectia 1 sau de la Locala, sunt neputinciosi in fata lor. Desi sunt chemati cu regularitate de locatarii blocurilor din jur sau de trecatori. Mizeria e de nedescris. Li s-a oferit ocazia, in mai multe randuri, sa mearga la Centre sociale unde sa li se acorde ingrijri, medicamente si hrana. Refuza vehement! Acolo nu pot face bani! Daca insisti devin violenti. Beau spirt amestecat cu suc, trag aurolac, asculta muzica, joaca carti, isi intind plapumi si paturi pe asfalt in mijlocul trecatorilor, boarfele la uscat. Distractie maxima.
O angajata de la cofetaria Casandra, din zona, a fost atacata cu un cutit. Lumea e inspaimantata. Politia e nauca si da raspunsuri la sesizarile oamenilor incalificabile.
„Ce vreti? Sa-i luam noi acasa?”.
(Cristian Botez)
Se întâmplă în parcarea fostului magazin Eva, din București, vizavi de Teatrul Notara.
Legea junglei în parcări. Cel cu ochelari hărțuiește șoferii…
(Cristian Botez)
Fotoreportaj
Artiști de talie mondială la Tabăra Internațională de Sculptură Monumentală Ploiești 2019:
Eugen Petri, Giorgie Cpajak, Hitoshi Tanaka, Răzvan Micu, Miguel Isla, Jhon Gogaberishvili, Ali Jabar, Ioan Grecu, Ayhan Kayapinar
(Horia Baniciu)
54 de ani de viata.
30 de ani de presa.
Presa scrisa, agentii de stiri, radio, televiziune, fotografie, video.
Domeniul? Viata. De la inceput pana la sfarsit.
Peace & Love!
(Cristian Botez)
Am fost cu metroul la prima ora a diminetii (sau a doua, nu stiu cum e la ei, la corporatisti) in Pipera.
FULL! IT ist langa IT ist, assistant manager langa assistant manager, costum langa costum, fusta langa fusta. Hipster langa hipster. Printre ei, merdenele, covrigi, strudele. In pungute. Toata lumea era cablata prin urechi si cu ochii beliti in telefoane. Incercau sa afle unde sunt, unde se duc si de ce.
La iesirea din metrou, eu, ca investigatorul, pandesc omul pe alee, trag discret vreo 12 cadre si gata. Plec.
La intoarcere am luat un charter.
(Cristian Botez)
Tocmai l-am botezat!
OK! Hai culca-l ca incepe serialul!
Vai de capul nostru fratilor si surorilor!
Va rog cititi comentariile!
(Cătălin Rusu)
