Sfinții zilei

Sfanta Pelaghia a trait in secolul al V lea.

A fost inzestrata de Dumnezeu cu o frumusete trupeasca nemaivazuta. Inainte de a se converti la crestinism, se numea Margareta. Si-a folosit frumusetea spre desfranare. Trecand pe langa biserica in care predica episcopul Non, s-a oprit sa-i asculte predica. Episcopul, vazand-o pe aceasta, a spus: “Luati aminte la femeia aceasta, de la care eu multa invatatura am aflat. Socotiti cate ceasuri a zabovit in camera ei, spalandu-se si imbracandu-se cu ales vesmant si impodobindu-se la oglinda cu multa grija, numai ca sa se arate mai frumoasa decat celelalte femei, in fata oamenilor. Iar noi, care dorim din toata inima sa fim bineplacuti lui Dumnezeu, ne lenevim si nu ne silim sa impodobim pacatosul nostru suflet, nu ne sarguim sa-l spalam cu lacrimile pocaintei, nici sa-l impodobim cu margaritarele faptelor bune, ca sa se infatiseze cu vesmant cuviincios in fata lui Dumnezeu”.

Cuvintele acestuia au facut-o sa-si schimbe radical viata. A primit botezul si s-a retras intr-o chilie pe Muntele Maslinilor.

Dupa trei ani a fost cercetata de Iacov, diaconul episcopului Non. Cand a revenit dupa trei zile, a aflat-o moarta. I-a ingropat trupul cu cinste.

Astfel, desfranata de mai inainte, a fost iertata de noianul pacatelor datorita pocaintei sale.

Tot astazi, facem pomenirea Sfintei Cuvioase Taisia.

Maine, facem pomenirea Sfantului Apostol Iacob al lui Alfeu.

(crestinortodox.ro)

Sfintii Serghie si Vah au trait in vremea imparatului Maximian (286-305). Chiar daca erau tineri, imparatul le-a acordat functii inalte in Scoala Centiliilor: Serghie a fost “primicer” (primicer este acela al carui nume este scris primul pe lista oficial recunoscuta a conducatorilor, asadar persoana marcanta, prima inscrisa) si Vah “secundicer” (secundicer este acela care se afla al doilea intr-o casta).

Scoala Centiliilor, constituita pe vremea lui Diocletian, a format diviziuni de elita ale armatei romane, care indeplineau ordinele imparatului insusi si functionau de asemenea in calitate de corp de instruire a ofiterilor. Mai tarziu, aceste diviziuni de elita au fost transformate in garda imperiala si detasament de onoare.

Ei erau crestini in ascuns, caci imparatul era un persecutor al crestinilor. Au fost descoperiti lui Maximian ca se inchinau lui Hristos, motiv pentru care li s-a cerut sa jertfeasca idolilor. Acestia, refuzand sa aduca jertfe zeilor, au fost lipsiti de insemnele demnitatii militare, imbracati in haine femeiesti si purtati prin cetate, in semn de batjocora.
Pentru ca nu au lepadat credinta in Hristos nici dupa aceasta batjocorire, au fost dusi in cetatea Varvalisa, spre a fi supusi chinurilor de imparatul Antioh. In drum spre aceasta cetate, li s-a descoperit ingerul si le-a vestit ca “Pentru nevointa voastra veti lua cununile biruintei de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alaturi de voi in suferinta voastra, dandu-va ajutorul Sau pana ce il veti calca pe vrajmasul diavol sub picioarele voastre“.

In aceasta cetate Sfantul Vah si-a dat duhul in urma torturilor, iar Sfantul Serghie a fost decapitat.

Sfintii Serghie si Vah sunt ocrotitorii Olteniei. Capetele celor doi sfinti au fost aduse in tara noastra de Domnitorul Neagoe Basarab. Ele au fost depuse in Manastirea Curtea de Arges, insa, prin hotararea Sfantului Sinod, ele au fost aduse in catedrala mitropolitana “Sfantul Dumitru” din Craiova, pe 25 octombrie 1949, in vremea IPS Firmilian, mitropolitul Olteniei.

(Cătălin Rusu)

Sfintii Cuviosi Daniil si Misail de la Manastirea Turnu

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reunit joi, 25 februarie 2016, în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire data de 5 octombrie.

În decursul veacurilor creştine, numeroşi sihaştri s-au nevoit pe Muntele Coziei. Aceşti plăcuţi ai lui Dumnezeu au mers departe de lume, în sihăstria munţilor, întocmai marilor nevoitori ai Bisericii, devenind călugări desăvârşiţi, iubitori de nevoinţă şi de viaţă pustnicească. Ei se pregătiseră din vreme în post şi rugăciune, în ascultare şi citirea dumnezeieştilor Scripturi, ajungând să cunoască Psaltirea pe de rost. Alţii se rugau cu Rugăciunea lui Iisus în desăvârşită linişte şi ascultare, nevoindu-se singuri ani îndelungaţi. La început şi-au construit bordeie, iar apoi şi-au săpat chilii în stânca muntelui, unde au trăit în post şi rugăciuni neîncetate, răbdând frigul, suferinţele şi ispitele de tot felul de la viclenii diavoli. Sfinţenia vieţii lor s-a făcut cunoscută multor călugări şi creştini, devenind adevărate pilde de rugăciune, nevoinţă şi vieţuire în Mântuitorul Hristos.

Sfanta Haritina a vietuit in timpul imparatului Diocletian (284-305). Ramasa orfana de mica, ea a fost crescuta de crestinul Claudiu.

Dometie, dregatorul imparatesc, auzind ca Haritina este crestina, a chemat-o la judecata inaintea tribunalului: “Este adevarat, tanaro, ca fiind crestina tu insati, ii mai inseli si pe altii, ademenindu-i la credinta ta profana?” Haritina a raspuns cu curaj: “Adevar este ca sunt crestina, dar minciuna este ca i-as insela pe altii; dimpotriva, pe cei inselati eu ii scot la calea adevarului, aducandu-i pe ei la calea Domnului meu Hristos.”

Pentru credinta in Hristos a fost supusa la mai multe chinuri. A fost tunsa si i s-au pus carbuni aprinsi pe cap, dar a scapat nevatamata. A fost aruncata legata in mare, dar Dumnezeu a scos-o la liman. Pentru ca nicio pedeapsa nu a adus moartea asupra ei, imparatul a decis ca niste desfranati sa o necinsteasca pe fecioara. Sfanta Haritina s-a rugat ca Dumnezeu sa-i ia sufletul inainte ca acele slugi sa-i intineze trupul. Cum statea ingenuncheata la rugaciune, sufletul ei a iesit din trup si s-a inaltat in Imparatia Cerurilor.

Tot astazi, facem pomenirea:
– Sfintei Mucenite Metodia din Kimolo;
– Sfintei Mucenite Mamelta;
– Sfantului Mucenic Dionisie, episcopul Alexandriei;
– Sfantului Cuv. EVDOCHIM Vatopedinul (Athos).

Potrivit Sinaxarului Sfintilor de pretutindeni, Editura Cartea Ortodoxa, tot astazi facem pomenirea:
Sfântul Mc. ALEXANDRU, care a pătimit în Trier (Germania, sec. III);
Sfinţii Mc. PALMATIE, BONIFATIE şi cei împreună cu dânşii, care au pătimit în Trier, sub Maximian (Germania, cca +287) [A.P.];
Sfântul Ier. MARCELIN, episcop de Ravenna (Italia, +346);
Sfântul Sf. Mc. FIRMAT, diaconul şi sora sa Sfânta Muceniţă FLAVIANA din Auxerre (Franţa, sec. V);
Sfântul Ier. APOLINARIE, episcop de Valence (Franţa, +520);
Sfinţii Mc. EUTIHIE şi VICTORIN, fraţi ai Sfântului Placid, şi Sfânta Muceniţă FLAVIA din Sicilia (+541);
Sfântul Ier. GAL, episcop de Aosta şi mărturisitor (+546);
Sfânta Cuv. GALA, văduvă şi zăvorâtă din Roma (+550);
Sfânta Cuv. ODRADA, monahie (Olanda, sec. VII);
Sfântul Ier. MAGDALVEUS, episcop de Verdun (Franţa, cca +776);
Sfântul MEINULF, întemeietorul Mănăstirii din Bodeken (Germania, cca +859);
Sfântul Cuv. GRIGORIE din Kanţa (Georgia, +861);
Sfântul Cuv. COSMA, egumen în Bitinia (sec. X);
Sfinţii Cuvioşi Părinţi şi Maici din pustia Tao-KIarjeti, împreună nevoitori sau ucenici ai Sfântului Grigorie de Kanţa (Georgia, sec. VIII – X);
Sfântul Cuv. NERSE al lll-lea (sec. VII);
Sfântul Cuv. ILARION (sec. IX);
Sfântul Ier. ŞTEFAN, episcop de Tbeti;
Sfinţii Ier. ZAHARIA şi MACARIE, episcopi de Anchi;
Sfântul Cuv. EZVRA din Anchi (sec. X);
Sfântul Ier. SAVA, episcop de Ishchani;
Sfântul Nou Mc. IOAN, torturat în Bagdad, de saracini;
Sfântul Cuv. TEODOR, întemeietorul Mănăstirii Nedzvi (sec. IX);
Sfântul Cuv. HRISTOFOR, întemeietorul Mănăstirii Dviri;
Sfinţii Cuv. GHEORGHE, AMONA, PETRE şi MACARIE din pustia Opiza;
Sfinţii Cuv. ANDREI şi SAMUEL, egumenii Mănăstirii Sf. loan Botezătorul din Opiza;
Sfinţii Cuv. SERAPION din Zarzma şi VASILE, nepotul său (sec. IX) [vezi şi 29 oct/brumărel];
Sfinţii Cuv. GHEORGHE, MIHAIL, PAVEL, egumenii şi succesorii Sfântului Serapion din Mănăstirea Zarzma;
Sfântul Cuv. KHVETIOS, pustnic în Kanţa;
Sfântul Cuv. EPIFANIE făcătorul de minuni;
Sfântul Cuv. MATO din Kanţa;
Sfinţii Cuv. ZENON şi DIMITRIE, ucenici ai Sfântului Grigorie de Kanţa;
Sfinţii Cuv. ARSENIE şi IOAN, egumeni în Kanţa;
Sfinţii Cuv. TEODOR egumenul, IOAN, fratele lui, şi GABRIEL din Mănăstirea Kanţa;
Sfinţii Cuv. ARSENIE şi MACARIE, care s-a nevoit în Mănăstirea Sf. Sava din Ierusalim,
Sfântul Cuv. SHIO, făcător de minuni şi părintele duhovnicesc al Sfântului Mihail de Parekhi;
Sfinţii Cuv. VASILE şi MARKELAOS, ucenicii Sfântului Mihail de Parekhi;
Sfântul Cuv. DAVID, egumen al Mănăstirii Midznadzori;
Sfinţii Cuv. IACOV şi ILARION din Parekhi;
Sfinţii Cuv. SOFRONIE cel Mare şi GRIGORIE din Shatberti;
Sfântul Cuv. ZAHARIA, ctitorul Mănăstirii Beretelta;
Sfântul Cuv. ILARION, egumen în Ubisi;
Sfintele Cuv. FEVROISIIA şi TEMESTIA din Mănăstirea Samtskhe;
Sfântul Cuv. ANATOLIE (sau ANTONIE) din Samtskhe;
Sfânta Cuv. ANASTASIA, soţia regelui Adarnerse, care s-a călugărit şi s-a nevoit în Mănăstirea Persati;
Sfântul Cuv. AYMARD, stareţ la Cluny (Franţa, +965);
Sfântul Cuv. ATILAN din Tarazona (Spania, +1009);
Sfinţii Cuvioşi din Pecerska:
DAMIAN, preot şi făcător de minuni (+1071),
IEREMIA şi MATEI înaintevăzătorii (+1070 respectiv, +1085);
Sfântul Ier. IOAN Mavrop, mitropolit de Evhaita (+1100);
Sfânta Cuv. HARITINA, prinţesă de Lituania, pustnică la Novgorod (+1281);
Sfântul Cuv. SAVA cel nebun pentru Hristos de la Vatoped-Athos (cca +1349-1350);
Sfântul Cuv. VARLAAM, pustnic în Chiroysk (+1846);
Sfânta Cuv. METODIA, pustnică în insula Chimol (+1908);
Soborul Sfinţilor Mitropoliţi ai Moscovei:
PETRU,
ALEXIE,
IONA,
MACARIE,
FILIP,
ERMOGHEN,
FILARET,
INOCHENTIE (Veniaminov) luminătorul Alaskăi şi Siberiei,
TIHON (Belavin),
MACARIE (Nevsky),
PETRU (Polyansky);
Sfântul Cuv. GABRIEL (Igoşchin) mărturisitorul, arhimandrit în Meleress-Saratov (Rusia, +1959);
Sfântul Sf. Nou Mc. VASILE (Preobrajenski), episcop de Kineşma (Rusia, +1945); descoperirea Sf. sale moaşte în 1985;
Sfântul Sf. Mc. ERMOGHEN din Atalia, episcop de Samos (Grecia);
Sfântul Cuv. MURDACHIE, pustnic (Anglia);
Sfinţii Mc: PLACID, FIRMAT, FAUSTIN, DONAT, GORDIAN şi cei 28 de monahi împreună cu dânşii în Messina;
Adormirea Cuviosului GHERVASIE (Gaşpar) de la Mănăstirea Sihăstria (n. 1925 – +1948).

Maine, face pomenirea Sfantului Apostol Toma.

(crestinortodox.ro)

Sfantul Mucenic Ierotei a primit credinta in Hristos de la Sfantul Apostol Pavel, care l-a botezat si l-a asezat episcop in Atena. A fost insotitorul Sfantului Dionisie Areopagitul. Sfantul Ierotei a fost primul episcop al Atenei. A participat la inmormantarea Maicii Domnului, unde a facut inceput cantarilor, la prohodirea Maicii Domnului. A trecut la cele vesnice pe 4 octombrie.

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei

Glasul 4

Bunătate învăţându-te şi îmbărbătându-te întru toate, cu bună cunoştinţă, ca un sfinţitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi credinţa păzind, stadiul întocmai ai săvârşit, Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Hristos

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe învăţătorul Tainelor, care s-a răpit până la cer, pe Dum­nezeiescul Pavel, pe vânătorul lumii având dascăl, te-ai făcut ucenic privirii celei de sus.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Limba Apostolului Pavel cea mişcată de Duhul, grăind arătat Tainele lui Dumnezeu, aceea te-a cu­prins pe tine, fericite şi te-a făcut grăitor de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rănindu-te cu dragostea cea duhovnicească şi cu cuvinte Dumnezeieşti, vorbind cu Stă­pânul tuturor, ai pus spre tine cuvintele cele sfinţite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind Locaş de Dumnezeu Îm­podobit al Luminii Celei Veşnice, Fecioară Preacurată, spală-mă, Stă­până şi pe mine cel spurcat şi întinat de toate păcatele.

Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe un sfinţit vorbitor, care grăieşti Sfintele Scripturi şi ca pe unul ce pro­povăduieşti cuvântul dreptei credinţe, adunându-ne, toţi te cinstim cu bucurie şi te lău­dăm, Sfinte Preafericite Ierotei.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu putere, cu plecăciune şi cu dragoste Dumnezeiască, întinzându-te către Făcătorul de bine al tuturor, ţi-ai luminat gândul cu Razele cele de acolo şi sufletul ţi l-ai strălucit, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Purtător de numele sfinţirii te-ai numit şi te-ai arătat pri­nos cinstit Dumnezeiesc sfinţit Atotţiitorului şi Făcătorului veacurilor şi ai împodobit Bise­rica cea Cerească, de Dumnezeu gânditorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a întins cerul şi Care ţine ocolul pământului, cuprinzându-Se Trupeşte în braţele tale, cu toată Firea Dumnezeirii, te-a arătat Preacurată pe tine Întărire tuturor credincioşilor.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra Crugu­lui Ceresc şi ai zidit Biserica, întăreşte-mă întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu graiuri de ritori Dum­nezeieşti, ai luminat cetele credincoşilor, Fericite Ierotei şi ai veselit sfinţită adunarea Apos­tolilor; şi fiind întru uimire Dumnezeiască, ai cântat: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul te-ai făcut sfinţit lui Dumnezeu, în tot chipul, feri­cite, fiind cuprins cu sfinţitele cuvinte, cele grăitoare de Dumnezeu către Dânsul, de Dumnezeu primite, arătătorule de cele sfinte; de aceea, cei de faţă înţelepţeşte te socotesc şi ca înţelept vorbitor de Dumnezeu şi ca scriitor de laude Dum­nezeieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Acum văzând, părinte, cele Dumnezeieşti, mai arătat decât toate semnele şi umbrele cele trecute, preafinţite, cu soco­tinţele cele preaadevărate ale vederii de Dumnezeu, roagă-te să se mântuiască cei ce cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu ai născut pe Dumnezeu Cel Neîncăput, încăpându-L în pântecele tău, Preacurată; ca Una ce eşti Curată şi Împodobită cu strălucirile nevinovăţiei, pururea Fecioară. Pentru aceea, te binevestim cu adevărat Născătoare de Dumnezeu şi cinstim cu credinţă naşterea ta.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind dimpreună cu aduna­rea Apostolilor, cu ei ai sosit, Dumnezeiescule, la Dumneze­iasca adormire a Preasfintei Curatei Maici a lui Dumnezeu, care ne-a născut nouă Trupeşte pe Dătătorul de viaţă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelegând, fericite, Minunile cele mai presus de fire ca un bătrân mai presus de fire, le-ai arătat tuturor, celor ce primesc cu credinţă, luminare; celor ce doresc să priceapă cuvântările tale despre Dumnezeu, cele adunate la un loc, fericite preaalesule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu Razele cele preafericite ale Luminii Celei mai presus de fire luminându-te, pe mulţi ai biruit cu adeverirea Dumneze­ieştilor dovediri şi cu curăţia învăţându-te cele Dumnezeieşti, cu învăţătură preaîndelungată şi cu privirea cea preaînţelepţeşte ai arătat cele Dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără ispită de bărbat, Fecioară, ai zămislit pe Cu­vântul Cel Necuprins cu firea Dumnezeiască şi Care S-a Întru­pat pentru noi oamenii şi s-a închipuit din sângiuirile tale cele Fecioreşti, mai presus de cuvânt şi de Legea firii.

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu învăţătură cuvioasă lui Dumnezeu, învăţându-te Dumnezeiasca cunoştinţă, ne-ai lăsat nouă, părinte, cuvintele tale ca a doua Scriptură, pen­tru cunoştinţa celor sfinte; lu­minând cu adevărat sufletele noastre.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericit te-ai făcut cu ade­vărat, iubitorule de Dumnezeu, cu suflet curat iubind Frumuse­ţea Cea cu adevărat Fericită şi Singură Dorită a Mântuitorului, Sfinte Ierarhe Ierotei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu socotinţe curate, uitându-te către Fulgerele cele de în­ţeles ale Dumnezeieştilor Strălu­ciri, te-ai arătat părtaş Luminii acelora şi Strălucirii, fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, pe tine te slăvim; că ai Născut în chip de negrăit cu adevărat, pe Adevăratul Dum­nezeu, Care S-a unit cu Trup, după Ipostas, Preasfântă Maică Fecioară.

Irmosul:

Curăţeşte-mă Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mân­tuirii mele.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă…

Pe tine, ierarhul Atenei, te lăudăm, ca unii care ne-am învăţat prin tine cele minunate şi negrăite; că te-ai arătat cu­vântător de cântare de Dumnezeu primit. Roagă-te, dar, Preafericite Părinte Ierotei, să ne curăţim de toate greşelile, ca să strigăm: bucură-te, părinte, de Dumnezeu înţelepţite.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce…

Ca un stâlp neclătinat, Sfinte Ierarhe Iero­tei, nu te-ai temut de îngrozirile vrăjmaşilor, ci ai surpat teme­iul înşelăciunii, întărindu-te ca pe o piatră cinstită, părinte. Pentru acesta, ca pe un birui­tor, Stăpânul te încununează cu dreapta cea Dumnezeiască şi În­cepătoare de viaţă; pe care roagă-L pentru noi toţi.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

De pogorârea lui Dum­nezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor, cu bucuros picior, ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sârguindu-te cu viaţă curată a vedea Sfintele Sfinţilor, feri­cite, îndeplinirea Dumnezeies­cului gând înţelepţeşte ai câşti­gat-o şi cântând, strigai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sunetul cuvintelor tale şi fru­museţea vorbei scrierilor tale veselesc pe cei ce cu dragoste le cinstesc şi îndeamnă către lau­dă, învăţându-i a cânta: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Teologhisit-ai o Dumnezeire în Trei Feţe şi Lăudată în Trei Ipostasuri, gânditorule de Dumnezeu, şi cântând, strigai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Afară de legile firii ai născut Fecioară Maică pe Stăpânul tuturor celor văzute şi celor de gând, Preacurată; pe Care, lăudându-L, cu un glas cântăm: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lucrarea Sfântului Duh Cea Atotputernică, sălăşluindu-se în preacuratul tău suflet, te-a arătat propovă­duitor de Dumnezeu primit; cel ce măreşti pe Răscumpărătorul, lăudând cu sfinţită cuviinţă şi cu credinţă cântând: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cercare de dreaptă cre­dinţă, cercetând Tainele cele ne­grăite ale rânduielii lui Hristos, de faţă le-ai arătat; slujindu-te cu grai înalt şi cu alcătuirea cea dulce a cuvintelor tale, cântai neîncetat: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Darul cel preaîndestulat te-a umplut pe tine, cu însuflarea Dumnezeiască şi de teologie; pentru aceea, ca un râu ai iz­vorât dogmele, veselind inimile Apostolilor cu care împreună acum cânţi: preoţi binecuvân­taţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiindu-mi omorât sufletul de greşeli şi chinuit cu muşcătura cea veninată, Ceea ce ai născut mai presus de fire, Neispitită de nuntă, pe Dumnezeu, Cel Ce poate să învieze toate, înviază-mă şi pe mine, care cânt: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tiranul haldeilor a ars ne­buneşte, de şapte ori, cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu şi văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a cântat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul care te-ai făcut iu­bitor al Înţelepciunii Ce­lei mai presus de înţelepciune, acum ai luat de la Dânsa cu bucurie cununa darurilor cea frumoasă şi fiind dănţuitor în ceruri împrejurul Ziditorului tuturor, roagă-te să ne mântuim de primejdii, cei ce te lăudăm pe tine, Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sălăşluitu-te-ai în Dumnezeieştile Curţi cele de sus şi lo­cuind în Locaşurile cele veşnice, acum prăznuieşti împreună cu Oştile îngereşti şi cu cetele Apos­tolilor; cu aceştia petreci cu bucurie şi te veseleşti, cerând împreună cu ei Dumnezeiască pace, celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luând adevărate răsplătiri pentru socotinţele ce ai avut pe pământ, înălţându-te către Dumnezeu cu dorinţa cea de-a pururea, acum roagă-te neînce­tat, Sfinte Părinte Ierotei, să se dă­ruiască iertare nouă, celor ce cu credinţă săvârşim pomeni­rea ta cea purtătoare de lumină şi preasfinţită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o Maică a Ziditorului tuturor, roagă cu îndrăzneala ta de Maică pe Fiul tău să mân­tuiască de apăsarea tirănească pe cei robiţi în orice chip, să înceteze asupririle celor răi şi să dea linişte şi mântuire celor ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceas­ta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor Trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile! Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti, te mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Strălucind cu bunătăţile cele duhovniceşti, te-ai făcut de un cuget cu învăţăturile Aposto­lilor, Preafericite Ierarhe Ierotei, părintele nostru. Căci, din Dumnezeiască hotărâre, ai împodobit scaunul, hrănindu-ţi trupul cu desăvârşită înfrânare. Pentru aceasta şi cre­dinţa, cu scumpătate propovăduind-o, ai păzit-o neclintită până la sfârşit, împreună vorbitorule cu îngerii; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruias­că iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisire Dumnezeu…

Toată lumea ai adăpat-o, Părinte Ierotei, ca şi cu nişte ape, cu învăţăturile dogmelor dreptei credinţe; că Hristos, Izvorul vieţii, întru tine S-a odihnit, părinte cuvioase; roagă-L, dar, ca unul care ai îndrăzneală de sus, să ne dăruiască nouă mare milă.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisire Dumnezeu…

Nu s-a despărţit de Dumneze­iasca Fire, Trup făcându-Se în pântecele tău, ci, Întrupându-Se, a rămas Dumnezeu, Însuşi Domnul, Cel Care după naştere ca şi mai înainte de naştere, Te-a păzit Maică Fecioară fără prihană. Pe Acela neînce­tat roagă-L să dăruiască nouă mare milă.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisire Dumnezeu…

Mieluşeaua Cuvântului cea Neîntinată, Fecioara, Maica cea Nestricată, văzând spânzurat pe Cruce pe Cel Ce a odrăslit dintr-însa fără dureri, tânguindu-se, ca o Maică striga: vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să izbăveşti pe om de pa­timile cele de ocară!

Tot astazi, facem pomenirea:
– Sfantului Mucenic Petru din Capitoliu;
– Sfintei Mucenite Domnina si a fiicelor sale, Verina si Prosdoca;
– Sfantului Mucenic Audact si a fiicei lui, Calistena;
– Sfantului Cuvios Ammun Egipteanul;
– Sfintilor Mucenici Diaconi Faust, Gaiu, Eusebiu si Herimon;
– Sfintilor Gurie, arhiepiscopul Cazanului si Varsanufie, episcopul Tverului.

Potrivit Sinaxarului Sfintilor de pretutindeni, Editura Cartea Ortodoxa, tot astazi facem pomenirea:
Sfântul Cuv. TEODOR, pustnic din Tamas (Cipru, sec. II);
Sfântul Cuv. PAVEL cel Simplu, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare (Egipt, +330);
Sfântul Ier. PETROIMIE, episcop de Bologna (Italia, cca +450);
Sfântul Mc. QUINTIUS (sau QUENTIN) din Tours (Franţa, cca +570);
Sfânta Cuv. AURA, stareţa Mănăstirii Sf. Marţial (Franţa, +666);
Sfântul Ier. TEODOR I, patriarhul Antiohiei şi mărturisitor (+744);
Sfântul Cuv. VLADIMIR laroslavici, prinţ de Novgorod, şi Cuvioasa ANA, mama sa (+1052 şi +1056);
Sfântul Cuv. IOAN Lampadist, făcător de minuni din Cipru (sec. X);
Sfinţii Cuv. ELADIE, ONISIM şi AMUN Pustnicul de la Pecerska (sec.XII -XIII);
Sfântul Mc. ŞTEFAN (Stelianovici), prinţ al Serbiei, şi Sfânta Cuv.ELISABETA, soţia sa (+1515);
Sfinţii Cuv. IONA şi NECTARIE din Kazan (Rusia, sec. XVI);
Sfinţii Ier. GURIE, arhiepiscop de Kazan (+1563) şi VARSANUFIE, episcop de Tver +1576); aflarea Sf. moaşte în 1595;
Sfântul Sf. Mc. EUDEMOS (sau EVDEMOZ), patriarhul Georgiei (+1642);
Sfântul PETRU (Michurin) tânărul din Siberia (+1820);
Sfântul Sf. Nou Mc. DIMITRIE (Voznesenski), preot (Rusia, +1918);
Sfinţii Sf. Noi Mucenici preoţi (Rusia, +1937):
TIHON (Arhanghelski), IACOV (Bobârev),
MIHAIL (Tverdovski) şi NICOLAE (Vereşciaghin);
Sfânta Nouă Mucenită HIONIA (Arhanghelskaia), din Rusia (+1945);
Soborul Tuturor Sfinţilor din Kazan (Rusia).
Adormirea Părintelui DUMITRU Stăniloae, preot profesor şi mărturisitor în timpul prigoanei comuniste (n. 1903 -+1993 Bucureşti; înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Maine, facem pomenirea Sfintei Mucenite Haritina.

(crestinortodox.ro)

Trăind în Antiohia Siriei pe vremea împăratului Deciu, în secolul al III-lea, Sfântul Ciprian era filosof și vrăjitor.

Punând la cale multe planuri pe care le lucra cu putere diavolească, a fost întors la dreapta credință de către Sfânta Muceniță Iustina. Fiind tocmit de un bărbat care se îndrăgostise de ea și nu reușea să îi câștige inima, Sfântul Ciprian a trimis de trei ori demonii peste fecioara creștină, dar fără izbândă.

Văzând acest lucru, a dat foc tuturor cărților pe care le avea și a primit Sfântul Botez, ajungând episcop. Prins împreună cu Iustina fecioara și fiind amândoi torturați, pentru că îi povățuiau spre Adevăr pe păgâni, cei doi au fost apoi trimiși în Nicomidia pentru a fi uciși, fiindu-le tăiate capetetele.

Sunt mari ajutatori ai celor ce au probleme cu vrajile, blesteme si alte lucrari diavolesti.

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian, izbăvitorul de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească

(Cătălin Rusu)

Vistierie de daruri, ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pământului românesc din îndepărtata Ivirie (Georgia), nu a îngropat nici un talant din câţi i-au fost dăruiţi de Dumnezeu şi pe toţi, ca o slugă bună şi credincioasă, i-a înmulţit.

Către anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul martir Constantin Brâncoveanu îl aduce la Bucureşti unde, după ce învaţă meşteşugul tiparului în tipografia domnească, se mută la Mănăstirea Snagov, unde întemeiază o nouă tipografie. A tipărit şi a supravegheat cu neobosită râvnă, în migăloasa îndeletnicire, scoţând din tiparniţele pe care le-a îndrumat, 63 de cărţi, din care 38 lucrate de el însuşi, în diferite limbi: română, greacă, arabă, georgiană.

Pentru virtuţile şi viaţa sa curată, a fost ales mai întâi stareţ la Mănastirea Snagov, apoi episcop la Râmnic şi nu mult după aceea, Mitropolit al Ţării Româneşti. Cu ajutorul şi harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blândeţe şi necruţând nici o osteneală, şi-a păstorit clerul, călugării şi credincioşii, cărora le-a ridicat noi sfinte lăcaşuri sau le-a înnoit pe cele stricate de vreme. Mărturie despre această lucrare stă ctitoria sa, Mănăstirea Antim din Bucureşti, cu hramul Tuturor Sfinţilor pe care, cu darurile pe care i le-a hărăzit Dumnezeu, a zidit-o, împodobind-o cu alese sculpturi şi a înzestrat-o cu tipografie.

O altă lucrare lăudabilă a marelui ierarh a fost înfiinţarea de şcoli pentru copiii celor săraci în care învăţământul era fără plată.

„Smerit şi convins fiind, că numai datorită Milostivului Dumnezeu a ajuns vas ales lucrării dumnezeieşti, Sfântul Părinte Ierarh Antim priveghea cu osârdie şi fără de lene, ziua şi noaptea şi în tot ceasul, pentru folosul tuturor de obşte, învăţându-i şi îndreptându-i pe toţi cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă. Podoabă a cărturarilor şi dulce grăitor al înţelepciunii dumnezeieşti în graiul românesc, Sfântul Ierarh Antim a adăpat poporul însetat de credinţă prin cuvântul său de învăţătură, lăsând Bisericii noastre marele tezaur literar şi teologic cuprins în Didahiile şi predicile sale. Nesocotindu-i-se toate câte cu harul lui Dumnezeu a izbândit, Sfântul Ierarh Antim, pe nedrept a fost îndepărtat de toată lucrarea şi ordinea arhierească şi dezbrăcat de harul divin şi scos din catalogul arhieresc”.

Osândit a fost cu exilul şi pus a fost sub paza necredincioşilor ostaşi turci care, l-au chinuit foarte, pâna la moarte, prin tăierea capului, pe care apoi l-au aruncat în apele Tungiei, un afluent al râului Mariţa, în sudul Dunării.
Aşa s-a săvârşit de moarte mucenicească Părintele şi Mitropolitul Antim al Ţării Româneşti, a cărui pomenire rămâne înscrisă pentru veşnicie în cartea Bisericii şi neamului românesc.

Acatistul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul

(Cătălin Rusu)

Sfântul Voievod Neagoe Basarab – Binecredinciosul voievod Neagoe Basarab s-a născut în ultimul sfert al veacului al XV-lea, probabil în 1481 sau 1482.

Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa era din familia Craioveştilor. La urcarea sa pe tron, în 1512, el şi-a revendicat descendenţa din domnul Ţării Româneşti Basarab cel Tânăr (noiembrie 1477 – septembrie 1481, a doua domnie în noiembrie 1481 – aprilie 1482, când e ucis de boieri la Glogova) fiul lui Basarab II (decembrie 1442-primăvara 1443) şi nepotul lui Dan al II-lea (1420-1431). Neagoe a fost unul dintre cei patru copii ai părinţilor săi. Înrâurit de credinţa mamei sale, el a deprins din fragedă vârstă învăţăturile mântuitoare si virtuţile creştine. Mănăstirea Bistriţa din Oltenia, ctitorie a străbunicilor săi, a devenit şcoală duhovnicească pentru evlaviosul Neagoe. Voia lui Dumnezeu a făcut ca în acele vremuri la Mănăstirea Bistriţa să fie retras marele între patriarhi, Nifon al Constantinopolului, chemat în Ţara Românească pe la anul 1502, de voievodul Radu cel Mare pentru a reorganiza şi întări viaţa bisericească.

De la Sfântul Ierarh Nifon, Neagoe a deprins taina rugăciunii isihaste, evlavia şi trezvia sufletului, învăţătura şi înţelepciunea lui Hristos, dobândind înalt spor duhovnicesc. Înzestrat cu daruri intelectuale deosebite, el şi-a agonisit mai toată ştiinţa şi cultura teologică a vremii sale. De aceea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, iubitorul de Hristos, Neagoe, în anul 1512, a fost chemat la demnitatea de Domnitor şi Voievod al Ţării Româneşti. În această calitate a încurajat dezvoltarea comerţului şi a meşteşugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să menţină relaţii de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relaţii diplomatice cu Veneţia și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși şi catolici. Continuând viziunea şi obiectivele politice iniţiate de Ştefan cel Mare, a încercat să realizeze o coaliţie a statelor răsăritene împotriva expansiunii turceşti. În 1517 cere şi obţine de la Patriarhia ecumenică canonizarea fostului său învăţător, patriarhul Nifon. Pe racla în care au fost aşezate moaştele şi care se păstrează la Dionisiu, domnul român este reprezentat închinându-se sfântului. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ştefan al IV-lea al Moldovei (Ştefăniţă Vodă) au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia „Basarab și aleşii săi fii Theodosie și Petru și urmaşii săi și Ştefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalţi principi creştini și de papă la „sfânta expediţie împotriva lui Selim, tiranul turcilor”. Totuşi, Ţara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

Neagoe Basarab a făcut donaţii generoase mănăstirilor ortodoxe din Ţara Românească şi din toate ţările din Balcani. În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeş, unde se odihnesc şi sfintele moaşte ale voievodului. În şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit la Reşedinţa patriarhală din Bucureşti, în zilele de 8-9 iulie 2008, s-a hotărât canonizarea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, domnitorul Ţării Româneşti. Cancelaria Sfântului Sinod a editat Tomosul de proclamare a canonizării Sfântului Voievod Neagoe Basarab, „care a rămas în memoria poporului român şi a tradiţiei ortodoxe prin opera sa intitulată Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, prima creaţie de valoare universală a literaturii române, un adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic şi enciclopedic”. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc la 26 octombrie 2008, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

(doxologia.ro)

Cuviosul Serghie s-a aratat ravnitor spre cele sfinte inca din pantecele mamei sale.

Astfel, pe cand mama lui insarcinata se afla in biserica, la Sfanta Liturghie, poporul adunat la slujba a auzit cum pruncul striga de bucurie. De trei ori s-a auzit glasul pruncului, spre uimirea tuturor. Prima data a strigat inainte de citirea Sfintei Evanghelii, a doua oara a strigat in timpul imnului Heruvic si a treia oara a strigat la cuvintele “Sfintele, sfintilor!” Copil fiind nu manca aproape nimic in zilele de miercuri si vineri.

Spre slava lui Dumnezeu, dorul de Dumnezeu si de nevointe duhovnicesti a izvorat din Cuviosul Serghie intr-atat de mult incat si parintii sai au luat hotararea de a-l insoti pe fiul lor in manastire. Sf. Serghie din Radonej s-a aflat pe sine luptat de nenumarate razboaie si naluciri diavolesti. Pe toate insa le-a calcat cu puterea credintei, a smereniei si a nadejdii in purtarea de grija a lui Dumnezeu. Tot acum, Sfantul Serghie s-a vazut pe sine cercetat de fiarele padurii, care nu ii faceau nici un rau, ci veneau si primeau hrana din mana lui.

Milostivirile lui Dumnezeu si minunile Sfantului Serghie nu au intarziat sa apara. Apa fiind putina, iar obstea fiind mare, sfantul a facut rugaciune cu smerenie si, deodata, un firicel de apa s-a prefacut in izvor imbelsugat de apa dulce. Pe langa rugaciunile sale cele cu putere multa, sfantul a primit de la Dumnezeu si darul de izgoni duhurile cele necurate.

In cele din urma, Sfantul Serghie de Radonej s-a imbolnavit si a inceput sa iasa tot mai rar din chilia sa. El a trecut la cele vesnice in ziua de 25 septembrie 1391, la varsta de 78 de ani. In clipa adormirii sale, intreaga sa chilie s-a umplut de o mireasca duhovniceasca minunata.

Acatistul Sfântului Cuvios Serghie de Radonej

(Cătălin Rusu)

Născut în secolul al XIX-lea, într-o familie de țărani ruși iubitori de Dumnezeu, încă de la vârsta de 4 ani Sfântul Siluan și-a pus în inimă intenția că atunci când va fi mare Îl va căuta pe Domnul în tot pământul.

Auzind apoi despre viața Sfântului Ioan Zăvorâtul, a conștientizat că Domnul este cu noi mereu și că nu va fi nevoie să Îl caute. La vârsta de 19 ani a simțit chemarea Domnului pentru a deveni călugăr, trăind timp de 3 luni în plinătatea harului. Nevoit să își termine mai întâi serviciul militar, a fost părăsit de har și a dus o viață asemenea tinerilor, până când aproape că a omorât un băiat, lovindu-l puternic.

A fost trezit din acest coșmar de către Maica Domnului, iar chemarea la monahism s-a reaprins în inima lui. În timpul serviciului militar obișnuia să trimită bani în Sfântul Munte, fiind cu gândul acolo, și îi îndemna pe camarazii săi să creadă în Domnul și să ierte, salvând de la destrămare o familie. La 26 de ani, cerând binecuvântarea Părintelui Ioan din Kronstadt pentru a pleca în mănăstire, a intrat în obștea Mănăstirii „Sfântul Mucenic Pantelimon”, cunoscută și ca Russikon, loc în care a dobândit rugăciunea inimii.

După șase luni de chinuri cumplite de la demoni, căzând în deznădejde, a primit gândul că Domnul este de neînduplecat, dar a avut îndrăzneala de a cere milă și atunci Domnul i-a apărut Viu în icoana Mântuitorului din Paraclis. Răpit la Cer, Sfântul Siluan aproape că moare din pricina intensității celor văzute. Următorii 15 ani au fost marcați de apariția și dispariția harului și de chinuitoarele lupte demonice. Căzând din nou în deznădejde, Sfântul Siluan aude glasul Domnului Care îl învață că cei mândri suferă pururea din pricina demonilor și că pentru a dobândi smerenia este nevoie să își țină mintea în iad și să nu deznădăjduiască.

Anii care au urmat au fost întăriți de acest cuvânt, încât sfântul a început să simtă o milă puternică pentru toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Tot din această dragoste care îi inunda sufletul a așternut în scris experiența vieții sale, moment în care l-a cunoscut pe Părintele Sofronie Saharov, cel care a publicat însemnările sfântului și a înființat Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Essex.

După opt zile de boală, dar în deplină luciditate, Sfântul Siluan părăsește această lume, la infirmieria mănăstirii rusești, cu pace și smerenie, așa cum și trăise.

https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-siluan-atonitul

(Cătălin Rusu)

Sfântul Arhanghel Gavriil, care slujea atunci în rânduiala săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu, a început a vorbi astfel: „Nu te teme, Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia ta, Elisabeta, va naşte ţie un fiu, şi-l vei numi Ioan şi va fi ţie bucurie şi veselie şi se vor bucura mulţi de naşterea lui” (Luca 1,13).

Răspuns-a Zaharia: „Străine şi neaşteptate lucrări îmi vesteşti mie, vestitorule de bucurie; că a naşte fii la bătrâneţe nu este lucru potrivnic firii? Fiindcă eu sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei, deci, cum vom putea să zămislim şi să naştem fiu?”.

Îngerul a zis: „De la începutul cuvintelor tale te găsesc pe tine cu puţină credinţă, Zaharie, pentru că nu aştepţi împlinirea cuvintelor mele, căci, deşi potrivnic firei tale ţi se pare lucrul acesta, nu e potrivnic puterii lui Dumnezeu, Căruia nimic nu este cu neputinţă; că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice fii lui Avraam.

Au nu ştii că era cu putinţă lui Dumnezeu a zidi pe Adam din pământ, iar pe Eva din coasta lui şi prea îmbătrânita Sara a-i da lui fiu pe Issac? Deci, şi femeii tale, Atotputernicul Dumnezeu îi dă să nască la bătrâneţe fiu, că s-a auzit rugăciunea ta.Va fi mare înaintea Domnului fiul tău, cu neasemănată mărime duhovnicească, cu care va întrece pe Ieremia. Acela s-a sfinţit mai înainte de naşterea sa, dar acesta cu mult mai mult se va umple de Duhul Sfânt, încă din pântecele maicei sale.

Ieremia a fost însemnat numai ca să prorocească pentru Mesia, iar acesta înainte a fost rânduit ca şi mâna să-şi pună pe Dânsul şi să-L boteze. Încă nu numai pe Ieremia, ci şi pe ceilalţi sfinţi îi va întrece cu mărimea darului lui Dumnezeu. Că nu se va scula între cei născuţi din femei altul mai mare decât Ioan Botezătorul.

Precum o stea din toate celelalte stele covârşeşte în slavă, aşa şi între sfinţii lui Dumnezeu, unul pe altul cu slavă şi cu cinste întrece. Că şi într-ale noastre îngereşti ierarhii – zice Gavriil – care totdeauna văd dumnezeiasca faţă, nu la toţi într-un fel descoperă Dumnezeu tainele voinţei Sale, ci prin mijlocirea celor mai de sus arată poruncile celor mai de jos. Multe stele apun înainte de ivirea soarelui şi numai singur luceafărul merge înaintea soarelui.

Mulţi profeţi au propoveduit despre venirea lui Mesia, pruncul însă cel ce va să se zămislească şi să se nască din tine, nu numai cu cuvântul va propovedui, ci şi cu degetul său va arăta popoarelor pe Mieluşelul lui Dumnezeu, Cela ce ridică păcatele lumii. Şi pentru aceea va fi mai mare decât toţi cei ce se nasc din femei, pentru că pe cât împlinirea vestirii celei de bucurie este mai primită decât însăşi vestirea, pe atâta mai cinstit va fi prorocul cel ce are să se zămislească şi să se nască, decât alţi proroci.

Toţi prorocii şi legea au prorocit până la acest proroc, iar acesta va fi săvârşirea tuturor prorocilor şi sfârşitul legii celei vechi, şi înainte mergător al darului celui nou”.

(Cătălin Rusu)

Sfantul Ierarh Varlaam este praznuit in Biserica Ortodoxa pe 30 august. A fost trecut in randul sfintilor de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pe 12 februarie 2007. Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam a avut loc pe 29 august 2007, la Manastirea Secu, locul unde a fost ingropat si unde se afla osemintele acestuia.

Desi sunt mai multe ipoteze cu privire la locul nasterii Sfantului Varlaam, cea mai plauzibila este aceea ca ar fi originar din partile Neamtului, din satul Borcesti.

Primul contact cu lumea monahala a fost la “Schitul lui Zosin”.

Sfantul Ierarh Varlaam a fost mitropolitul Moldovei intre anii 1632 si 1653. Dintre realizarile sale ca mitropolit amintim:

– dreptul preotilor de a fi judecati numai de instantele bisericesti;

– a zidit la Iasi biserica Sfintii Trei Ierarhi, in care a asezat in anul 1641 moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, daruite lui Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol;

– sprijinit si de Sfantul Mitropolit Petru Movila al Kievului, Mitropolitul Varlaam a infiintat prima tipografie romaneasca din Moldova, in anul 1640;

– s-a ocupat de organizarea Sinodului de la Iasi din anul 1642, care a indreptat si aprobat Marturisirea de credinta alcatuita de Mitropolitul Petru Movila al Kievului;

– a tiparit Cazania sau Carte romaneasca de invatatura la duminicile de peste an, la praznice imparatesti si la sfinti mari (1643) – prima carte romaneasca tiparita in Moldova;

Amintim ca Mitropolitul Varlaam s-a numarat, in anul 1639, printre cei trei candidati propusi pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului.

Sfantul Varlaam a trecut la cele vesnice spre sfarsitul anului 1657.

Troparul Sfantului Varlaam

Vrednic slujitor al lui Hristos si intelept aparator al dreptei credinte, mare cinstitor al Sfintei Cuvioase Parascheva si credincios luminator al neamului romanesc, Sfinte Ierarhe Varlaam, roaga pe Hristos-Dumnezeu sa ocroteasca si sa mantuiasca sufletele noastre.

Tot astazi facem pomenirea:

– Sfantului Ierarh Alexandru, Patriarhul Constantinopolului in timpul imparatului Constantin cel Mare (313-337). A participat ca diacon la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, luptand impotriva ereziei lui Arie.

– Sfantului Ioan de la Rasca si Secu

– Sfintilor Ierarhi Ioan si Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului;

– Sfantului Cuvios Fantin, facatorul de minuni;

– Sfintilor sase mucenici din Meletina;

– Sfantului Cuvios Sarmata din desertul Egiptului;

– Sfintei Cuvioase Vriena;

– Sfintilor saisprezece mucenici Tivei;

– Sfantului Ierarh Evlavie;

– Sfantului Mucenic Felix;

– Sfantului Mucenic Furtinian;

– Sfantului Mucenic Septimin;

– Sfantului Mucenic Ianuarie.

– Sfantului Aidan

Maine sarbatorim Punerea in racla a braului Maicii Domnului.

(CrestinOrtodox.ro)

Sfinții Adrian și Natalia au trăit în Nicomidia, în vremea împăratului Maximian. Adrian era păgân și pretor al Nicomidiei, iar Natalia era creștină.

În timpul unei persecuții, văzând curajul și blândețea a 23 de bărbați creștini, Adrian, un tânăr de 28 de ani, a ales să devina creștin.

Când împăratul a auzit cele petrecute, l-a întrebat pe Adrian: “Ti-ai ieșit din minți?”. Pretorul Adrian i-a răspuns: “Nu, abia acum mi le-am aflat”.

A fost aruncat în temniță împreună cu ceilalți bărbați creștini. Nu trecuseră decât treisprezece luni de la căsătoria lor. Când l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat lângă el, întărindu-l în credință.

Înainte de a fi omorât, temnicerii i-au permis să meargă acasă și să-și ia rămas bun de la soție și familie. Natalia, când a văzut că Adrian vine acasă, a încuiat ușa. Se temea că acesta a lepădat credința în Hristos și pentru acest lucru a fost eliberat. Dar când a aflat scopul venirii sale, de îndată supărarea i s-a schimbat în bucurie. După care și-a luat rămas bun, s-a întors împreună cu ea în temniță. Pe drum, ea l-a îndemnat să nu se îngrijească de cele pământești, ci să cugete la bunătățile cerești.

L-a întărit în suferință spunându-i: “Scurte sunt caznele, dar cele ce urmează sunt fără de sfârșit; scurtă este suferința, dar slava muceniciei veșnică. Suferă durerea numai puțină vreme și curând te vei bucura cu îngerii”.
După torturi prelungite, împăratul a poruncit ca brațele și picioarele mucenicilor să fie zdrobite cu ciocanul pe nicovală. În aceste chinuri și-au dat duhul Adrian și cei 23 de creștini.

După câteva zile de la trecerea lor la cele veșnice, Natalia l-a văzut pe Adrian în vedenie și acesta i-a descoperit că în curând va veni și ea în lumina cerească. După ce timpul s-a împlinit conform celor vestite, Natalia și-a dat duhul, alăturându-se soțului ei în împărăția lui Dumnezeu. Mai pe larg dati clic:

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintilor-mucenici-adrian-natalia-sotia-sa

GRABNIC AJUTATORI PENTRU PROBLEME DE FAMILIE!
Poate aveti timp pentru acatistul lor

https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfintilor-mucenici-adrian-natalia

(Cătălin Rusu)

Dragii mei,

Azi serbam o familie crestina, niste mucenici cu un curaj pe care il au numai cei ce au credinta adevarata si mai au certitudinea Imparatiei Cerurilor. O pilda cutremuratoare!

Sfânta Muceniţă Vasa a trăit în împărăţia lui Maximian, în cetatea Edesa. Ea, casatorindu-se cu un oarecare slujitor idolesc, anume Valerie, a născut cu dânsul trei fii: Teognie, Agapie şi Pist, şi i-a crescut în credinţa creştinească, căci era creştină, fiind învăţată sfânta credinţă în Hristos de la strămoşii săi. Ea fiind pârâtă de bărbatul său, a fost adusă înaintea judecătorului, şi a mărturisit că este creştină; pentru aceasta a fost aruncată în temniţă cu fiii săi. După aceasta, scoţând-o la judecată, au chinuit pe fiii săi înaintea ochilor ei. Intâi pe Teognie l-au spânzurat şi după aceea l-au strujit; după aceea lui Agapie i-au jupuit pielea capului până la piept, dar el tăcea, nezicând nimic; apoi pe al treilea l-au muncit în tot chipul. Iar maica, privind la pătimirea fiilor ei, îi întărea spre nevoinţă şi îi îndemna cu rugăminte.

Toţi aceşti trei prunci, suferind cu bărbăţie muncile pentru Hristos, au fost tăiaţi cu sabia. Deci Sfânta Vasa, maica lor, s-a bucurat că a trimis mai înainte la Hristos pe iubiţii săi fii. Şi iar au pus-o în legăturile temniţei, unde fiind chinuită de foame, a luat hrană din mâna îngerului şi s-a întărit spre cea mai mare pătimire.

După aceasta a fost dusă în Macedonia, din porunca chinuitorului, şi acolo, silind-o la necurata jertfă, nu s-a supus. Drept aceea, mai întâi a fost aruncată în apă, apoi în foc şi după aceea au bătut-o cu pietre; dar din toate acele chinuri a rămas nevătămată. Apoi, aducând-o în capiştea idolească, ea a apucat pe idolul Die, l-a aruncat la pământ şi l-a sfărâmat. După aceea au dat-o spre mâncare fiarelor, dar ele nu s-au atins de dânsa, apoi au aruncat-o în mare, departe de mal ca treizeci de stadii, şi au văzut cei ce priveau la dânsa, cum trei bărbaţi luminoşi, care străluceau mai mult decât soarele, au adus-o în corabie şi au pus-o pe scaun. Iar după opt zile s-a arătat ostaşilor într-o insulă oarecare, care era în Helespont.

Iar dregătorul din Macedonia, cu numele Filip, înştiinţându-se de acest lucru, a scris lui Consularie al Cizicului, din eparhia Helespontului, ca să o prindă. Deci acela, prinzând pe sfânta, a silit-o la jertfa idolească, dar, văzând că nu se pleacă nicidecum, a poruncit să-i lege mâinile înapoi şi, cu bătaie cumplită sfărâmându-i toate mădularele, la sfârşit i-a tăiat cinstitul ei cap. Astfel sfânta şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Cătălin Rusu)

Sfintii Martiri Brancoveni: Constantin Voievod cu fiii sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, sunt praznuiti pe 16 august.

Domnia lui Constantin Brancoveanu a inceput sub semnul aparitiei Bibliei in limba romana, numita “de la Bucuresti”, in anul 1688. Si-a asumat rolul de protector al tiparului si scolilor din Muntenia, dar si din Transilvania. A dat Bucurestiului o noua Academie Domneasca, transformand scoala de la Sf. Sava in “colegiu public pentru pamanteni si straini”, cu o programa asemanatoare institutiilor de grad superior. L-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub indrumarea caruia se vor tipari numeroase carti in limbile romana, greaca, slavona, georgiana si chiar araba. A ctitorit mai multe biserici si manastiri, intre care: bisericile de la Potlogi si Mogosoaia, Manastirile Hurezi si Brancoveni, Biserica “Sf. Gheorghe Nou” din Bucuresti, unde odihnesc sfintele sale moaste.

Pentru ca a refuzat sa se lepede de la credinta crestina, pe 15 august 1714, chiar in ziua cand implinea 60 de ani, domnitorul roman a fost decapitat. Aceeasi pedeapsa au suferit-o si cei patru fii ai sai, impreuna cu sfetnicul Ianache.

“De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor! “

Numai in camasi, istoviti de suferinte si dureri, legati cu lanturi, cu capetele descoperite si desculti, marturisitorii intru Hristos au fost adusi in fata sultanului Ahmed. La cererea sultanului de a renunta la crestinism, Brancoveanu a raspuns fara retineri: “De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor!”, iar catre fiii lui a rostit: “Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe asta lume. Nu ne-au mai ramas decat sufletele. Sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducem curate inaintea fetei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru!”.

In urma acestor cuvinte, sultanul a poruncit sa fie taiate capetele copiilor domnitorului. Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui Stefan si Radu. Cand a sosit randul lui Matei, baiatul cel mai mic, acesta a inceput sa planga. Tatal lui i-a poruncit sa se asemene fratilor sai. Copilul s-a indreptat spre jertfa fara retineri. Au urmat Ianache Vacarescu, bunul sfetnic al Brancoveanului si apoi domnitorul, care a batut o cruce mare si a spus: “Doamne, fie voia Ta!”.

Trupurile pescuite din Bosfor, redescoperite dupa doua secole!

Trupurile lor au fost aruncate in Bosfor. Au fost scoase de cativa crestini si ingropate in mare taina intr-o manastire din Halki, chiar langa Tarigrad. In vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns ramasitele domnitorului si le-a ingropat in Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti. A asezat peste mormant o piatra impodobita doar cu pajura tarii, fara nici o pisanie, iar deasupra a pus o candela de argint. Pornind intre altele, si de la inscriptia de pe aceasta candela (din 12 iunie 1720), Virgil Draghiceanu a facut in 1914 senzationala descoperire a mormantului voievodal (“cea mai mare rasplata pentru modesta mea activitate de o viata”, ii scria el savantului Dimitrie Onciul). In jurul autenticitatii si paternitatii descoperirii s-au iscat pe atunci multe polemici si chiar procese, in care de partea lui Virgil Draghiceanu a fost inca de la inceput, printre multi altii, si marele Nicolae Iorga.

Pe 15 august 1992, Constantin Brancoveanu cu fiii sai si cu sfetnicul Ianache au fost declarati sfinti de catre Biserica Ortodoxa Romana. Sunt sarbatoriti pe 16 august pentru a nu coincide cu sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului.

Tot astazi facem pomenirea Sfantului Iosif de la Varatec.

(calendarortodox)

Adormirea Maicii Domnului este praznuita pe 15 august.

Despre aceasta sarbatoare nu gasim informatii in Sfintele Evanghelii, ci numai in Traditia Bisericii. Potrivit acestei Traditii, Maica Domnului a fost instiintata printr-un inger de mutarea ei din aceasta viata: “Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvantul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare“. Dupa ce Fecioara Maria si-a cerut iertaciune de la toti, si-a dat duhul. Domnul Insusi S-a coborat din ceruri pentru a primi in mainile Sale sufletul ei cel sfant. Atunci s-au petrecut multe minuni: ochii orbilor si auzul surzilor s-au deschis, ologii si bolnavii s-au vindecat.

Trupul a stat trei zile in mormant, dupa care a fost ridicat in chip tainic spre lacasurile ceresti. Traditia marturiseste ca Toma soseste la Ierusalim in a treia zi dupa inmormantarea Maicii Domnului. Dorind sa cinsteasca trupul ei, Apostolii au deschis mormantul. Dar minune! Mormantul era gol. Trupul Fecioarei Maria a fost ridicat la ceruri de Fiul ei.

Maine, Biserica cinsteste Sfanta Mahrama a Domnului si face pomenirea:
– Sfintilor Martiri Brancoveni: Constantin Voda cu cei patru fii ai sai: Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache.

(crestinortodox.ro)

Sfantul Proroc Miheia a facut parte din tribul lui Iuda.

Este cunoscut si sub numele de “Moresitul”, de la numele satului in care s-a nascut – Moreset. A prorocit 84 de ani, cu 660 inainte de intruparea Domnului. Sfantul Miheia a fost contemporan cu prorocii Isaia, Amos si Osea. Numele Miheia se talcuieste – cel care este de la Dumnezeu. Si-a desfasurat activitatea in timpul domniei a trei regi, dupa cum aflam din inceputul cartii sale prorocesti: “cuvantul Domnului care a fost catre Miheia din Moreset in vremea domniei lui Iotam, Ahaz si Iezechia, regii lui Iuda, cand a avut vedenie pentru Samaria si Ierusalim” (Miheia 1:1).

Miheia l-a mustrat aspru pe Ahav, imparatul Samariei, pentru viata sa pacatoasa, motiv pentru care este nevoit sa se retraga in munti pentru a nu fi ucis. Este cel care a prezis si distrugerea Samariei si a Ierusalimului. Insa, cea mai importanta este aceea despre Betleem, ca loc al nasterii Domnului (Miheia V, 1).

Dupa moartea lui Ahav, Miheia a fost ucis de fiul acestuia. A fost inmormantat in satul sau, Moreset. In timpul domniei imparatului Teodosie cel Mare, Episcopul Zevin al Eleftheroposului a avut o vedenie mistica in urma careia s-au descoperit moastele Prorocului Miheia, impreuna cu cele ale Prorocului Avacum.

“Cu stralucirile dumnezeiestii insuflari celei de Sus fiind luminat, cele viitoare le-ai vestit, vazandu-le ca si cum ar fi fost acum, vrednicule de minune” (Mineiul pe August, Utrenie, canon, peasna a 4-a, irmos, p. 168).

Tot astazi, serbam Inaintepraznuirea Adormirii Maicii Domnului si facem pomenirea:
– Sfantului Mucenic Marcel, episcopul Apamiei;
– Aducerii cinstitei Cruci in palatul imperial din Constantinopol;
– Sfantului Mucenic Ursichie;
– Sfantului Mucenic Simeon Trapezunteanul.

(crestinortodox.ro)