Cuviosul Serghie s-a aratat ravnitor spre cele sfinte inca din pantecele mamei sale.
Astfel, pe cand mama lui insarcinata se afla in biserica, la Sfanta Liturghie, poporul adunat la slujba a auzit cum pruncul striga de bucurie. De trei ori s-a auzit glasul pruncului, spre uimirea tuturor. Prima data a strigat inainte de citirea Sfintei Evanghelii, a doua oara a strigat in timpul imnului Heruvic si a treia oara a strigat la cuvintele „Sfintele, sfintilor!” Copil fiind nu manca aproape nimic in zilele de miercuri si vineri.
Spre slava lui Dumnezeu, dorul de Dumnezeu si de nevointe duhovnicesti a izvorat din Cuviosul Serghie intr-atat de mult incat si parintii sai au luat hotararea de a-l insoti pe fiul lor in manastire. Sf. Serghie din Radonej s-a aflat pe sine luptat de nenumarate razboaie si naluciri diavolesti. Pe toate insa le-a calcat cu puterea credintei, a smereniei si a nadejdii in purtarea de grija a lui Dumnezeu. Tot acum, Sfantul Serghie s-a vazut pe sine cercetat de fiarele padurii, care nu ii faceau nici un rau, ci veneau si primeau hrana din mana lui.
Milostivirile lui Dumnezeu si minunile Sfantului Serghie nu au intarziat sa apara. Apa fiind putina, iar obstea fiind mare, sfantul a facut rugaciune cu smerenie si, deodata, un firicel de apa s-a prefacut in izvor imbelsugat de apa dulce. Pe langa rugaciunile sale cele cu putere multa, sfantul a primit de la Dumnezeu si darul de izgoni duhurile cele necurate.
In cele din urma, Sfantul Serghie de Radonej s-a imbolnavit si a inceput sa iasa tot mai rar din chilia sa. El a trecut la cele vesnice in ziua de 25 septembrie 1391, la varsta de 78 de ani. In clipa adormirii sale, intreaga sa chilie s-a umplut de o mireasca duhovniceasca minunata.
Acatistul Sfântului Cuvios Serghie de Radonej
(Cătălin Rusu)
