Din dragoste…
Vreau să mă uit la tine
cum mă ucizi încetul cu încetul,
cu acea detaşare
pe care ți-o dă fericirea cărnii,
izbitura luminii în trup…
se aleg praful şi vântul
de gândurile şi zilele mele,
sunt umilul slăvit,
decorat cu riscuri,
post – mortem…
–Ioan Corin Culcea–
