close
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Energia conștiinței și a cunoașterii – Cenaclul I.L.Caragiale, 7.06.2023

Energia conștiinței și a cunoașterii

„Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-o de departe.”

Ion Luca Caragiale
Lumină, cuvânt și culoare…
Emilia Luchian, istorul ”de serviciu” al cenaclului ne prezintă un fragment din ”Cartea lui Enoch” și viziunile scribului lui Dumnezeu. Enoch a urmat un stil de viață cinstit și curat, plăcut lui Dumnezeu. Vorbeau mai tot timpul unul cu altul, iar credința nestrămutată în creatorul său, l-a determinat pe Dumnezeu să îi dea o sarcină lui Enoch. Acesta, dând dovadă de mult curaj și voință de spirit, a predicat în mijlocul semenilor lui, tot ceea ce i se relevase în ceruri despre învățăturile referitoare la calea cea dreaptă. Legenda Minotaurului pășeste pe firul Ariadnei printre simboluri și mituri.
Mihai Ioachimescu intră în arena Cinefilonului și ne prezintă pelicula ”Raging Bull” (1980). Viața boxerului Jack LaMotta, interpretat de Robert de Niro, este complicată de violența și furia, care în ring l-au ajutat să fie în top. În viața reală, atacurile violente și gelozia îi distrug relațiile, rămânând singur. Filmul a primit 2 premii şi 6 nominalizări Oscar, un premiu şi 6 nominalizări Globul de Aur, 2 premii şi 2 nominalizări BAFTA.

”Lecția de poezie” este susținută în prima parte de către Luminița Bratu. Vibrăm la poemul ”Vis în vis” (A dream within a dream) – Edgar Allan Poe, în traducerea

lui Octavian Cocoș. În a doua parte, Daniela Ioniță ne prezintă și analizează poemul ”Digging” al marelui poet irlandez, Laureat al Premiului Nobel în 1995, Seamus Heaney. Având o rezonanță puternică în sufletul său, poemul tradus de către Daniela Ioniță cu titlul ”Săpând” reliefează cultura patriarhală a Irlandei prin raportare atât la prezent și trecut, cât și la bunicul și tatăl dumneai.

Săpând

Seamus Heany

 

Între arătător și degetul mare

Stiloul ghemuit se odihnește; confortabil ca un pistol.

Sub fereastra mea un zgomot răzuie clar

Câns sapa se scufundă în pământul cu pietriș.

Tatăl meu sapă.

……….……………………………………………….

Doamne, bătrânul putea să mânuiască o sapă

Aidoma bătrânului său.

Bunicul meu a tăiat într-o zi mai multă turbă

Decât orice om din mlaștina Toner (…)

Miros rece de mucegai de cartofi

Lovituri surde de talpă

Lovituri surde de palmă

Miros de turbă umedă, tăieturi scurte la margine

Prin rădăcinile vii, în mintea mea.

Dar nu am o sapă ca să urmez bărbați ca ei.

Între arătător și degetul mare

Stiloul ghemuit se odihnește.

Voi săpa cu el.

Traducere: Daniela Ioniță

Cele mai recente creații aparțin colegilor: Luminița Bratu (”Frontierele somnului”), Cati Enache și Mihai Ivănescu.

Ramona Müller îl prezintă pe Sorin Vânâtoru, născut în 9 iulie, 1954. Este licenţiat în psihologie, studii autodidacte de filozofie şi ştiinţe, membru al Grupului de Studii Interdisciplinare Ploieşti, membru al Cenaclului I.L.Caragiale (aprox. din 1971). Este membru al Asociației pentru Dialogul dintre Știință și Teologie din România (A.D.S.T.R) – afiliat al Academiei Române.

A publicat în revistele Luceafărul, Cronica de la Iaşi, Apostrof-Cluj, Oglinda, Revista nouă etc. A fost remarcat de criticul Alex Stefanescu care îl va introduce in colectia sa -“Noul val”: “Însemnările lui Sorin Vânătoru atrag imediat atenţia şi impresionează prin îndrăzneala şi dramatismul gândirii, prin paradoxurile spectaculoase, deloc ieftine, prin expresivitatea energică a formulărilor.
Autorul loveşte năpraznic, cu un baros de oţel, în stratul de idei pietrificate pe care alţii le consideră incontestabile şi, chiar dacă nu reuşeşte să le disloce, măcar face să sară din ele scântei. Poezia sa este un alcool tare. Te ameţeşte şi îţi creează un fel de dependenţă. După ce termini de citit un poem simţi nevoia să mai citeşti unul. Prin comparaţie, versurile multor autori de azi încep să ţi se pară apă chioară.
Se mai remarcă sensibilitatea faţă de suferinţa umană, umorul de idei, de o rar întâlnită fineţe, impresia de noutate pe care o provoacă fiecare text.”

A publicat două cărți ”La capătul răbdării” – 2013 și ”Predicție@Teratofania/ Despre conservarea conștiinței, după moartea biologică/ scufundarea în psihicul lui Dumnezeu și experimentarea abstractă a neantului”, 2014, ambele apărute la editura AmandaEdit.

Despre creațiile sale au scris Puiu Spiridon Damian, Nicolae Stanciu, Ion Stratan și Gabriela Teodorescu.

Ramona Müller consideră că principala armă a Vânătorului sunt alicele literare. Sorin Vânătoru ne mărturisește că are în lucru 5 cărți, dintre care 3 literare și 2 referitoare la istoria conștiinței, filosofie, psihic și materie. A fost dintotdeauna curios și și-a pus întrebarea ”Ce se întâmplă după moarte, dincolo de moarte?”. Răspunsul l-a găsit mereu în zona abstract. Fascinat de domeniile cunoașterii, Sprin Vânătoru a citit mai bine de 300 de cărți, dezvoltând astfel trimiteri către alte subdomenii adiacente, inclusiv inteligența artificială. Unul dintre vectorii importanți în studiul său îl reprezintă reperul noetic (Institutul de Studii noetice din California), în care Richard Amoroso pornește de la niște microtubuli care există în neuroni ramificându-și teoria până la macrostructuri.

Teoria filosofică a conștiinței cumulează valori esențiale ale teoriei câmpurilor microgenetice. Teoria haosului prezintă o dezordine aparentă. În esență haosul este determinat de propriile energii. Un fractal este o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin aproximativ) o copie miniaturală a întregului. Orice eveniment indit apărut în urma unui process neliniar este o catastrofă- teoria catastrofelor. O mină de aur pentru toate teoriile este mecanica cuantică. O altă realitate fundamentală a conștiinței, implicit a teoriei structurale derivă din mistica materiei, molecula are o mistică, totul are o mistică intrinsecă. Materia devine prioritate în existența umană. Spiritualitatea deplină a omului presupune activitatea meditativă, pe de o parte, şi cunoaşterea, creaţia şi urmărirea binelui, pe de altă parte. Sensul propriu al conștiinței cuprinde o multitudine de sensuri, așa cum sunt cele pe care credința le-au atribuit lui Dumnezeu. La discuții participă Florin Manole, Cati Enache, Daniela Ioniță și Alice Neculea.

Filozofia cartofului
Există o prezenţă ocultă şi morocănoasă, o subtilitate a realităţii, care se exprimă în cele mai comune locuri ale habitatului uman: o masă amorfă se întinde în cele mai ascunse unghere ale megalomaniei umane, o evidenţă placidă şi insidioasă.
Este vorba de grămezile de cartofi şi de cartoful însuşi.
Cartoful este nehotărîrea de a fi.
Este ceea ce rămîne după ce chiar şi logicile cu trei valori au eşuat.
Cartoful este o entitate orfană, doar dacă nu se află în grămadă.
El nu contrariază nici inteligibilul, nici determinismul acestei lumi. Conceptul de cartof reuneşte neutralitatea legilor naturii vegetale cu mediocritatea vieţii domestice.
Cartoful este subconştientul pieţelor şi al bucătăriilor, rumoarea mocnită a nimicului concret.
Luaţi un cartof, ridicaţi-l în dreptul ferestrei şi priviţi-l !
Veţi remarca o tăcere zgomotoasă, gata să îndure idealismul şi precaritatea vieţii noastre
Cînd este tăiat în două, el se deschide pe sine, trecînd în exuberanţa verzei. Faţă de aceasta, cartoful este introvertit, arhetipal şi perfid: ştie mai multe despre noi, decît ştim noi despre el.
Este mistic, pe cînd varza deschide închisul pe care cartoful îl conţine.
Apariţia personalităţii acestuia este iminentă, ea subzistă, husserlian, în intenţionalitatea verzei spre înţelepciune.
Contrar unor eventuale opinii, cartoful nu se aseamănă cu piatra, care este înţeleaptă pînă la idioţenie.
Cartoful nu se aseamănă nici cu o bucată de lemn ruptă din gard. Aceasta păstrează memoria vie a gardului, în vreme ce cartoful poate fi adunat cu strigătul vînzătoarei de la tarabă, operaţie din care vor rezulta două singurătăţi: una a universului, cealaltă a omului.
Dar filozofii s-au închis în peşteră şi au uitat.
Acum e momentul !
Nu, Doamne, n-am să înlocuiesc nicio literă din Cuvîntul Tău nemaipomenit,
ba am să înlocuiesc!
Mereu între Rai şi Iad la masa de scris,
mereu în pariu cu Tine pe muchie de cuţit,
între mine şi Tine mereu am strigat “Acum e momentul ! “, “Acum e momentul ! “
şi mă prăbuşesc în oligofrenie, ca într-o supremă rugăciune!
Un robinet nebun
Intru brusc în baie si văd robinetul că picură, deşi era închis.O fi nebun? Poate un robinet sa fie nebun? Robinetul ăsta nu e nici deschis-fiindcă nu curge apa, nici închis- fiindcă picură. Dilema curge- nu curge vine din logica unui neuron sărit de pe fix al Absolutului, care are pretenţia că a stabilit deja ce e bine şi ce e rău.
Sorin Vânătoru
 
A consemnat
Ramona Müller, secretar literar al Cenaclului I.L.Caragiale – Ploiești
sub egida Asociației culturale 24Pharte
”Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Editor: Liviu Ioan Manole

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.