Era la noi în facultate o profesoară de literatură care mi se părea îngrozitor de urâtă. Era deșirată și ciolănoasă, scheletică și noduroasă, cu
Ce-ți mai place să pierzi timpul, femeie! Timpul e o scară care urcă dinspre centrul pământului. Primele și ultimele trepte sunt pline de sânge. Urci, întotdeauna, cu piciorul drept, ești prea atentă să nu cazi.