Păstorul cel bun a căutat oaia cea pierdută, în pilda cea dinainte, fiul cel rătăcit s-a întors singur; însă păstorul
„Draga mea, sunt o realitate, Între durere şi dor, Un spaţiu gol Al iubirilor ce mor. Sunt mister, fantasma pe care mulţi o alungă. Sunt amăgire-mi sunt şi umbră. Sunt fericire, Când şi când, când