Tălpi desculțe ale câmpului numai sunt, nu mai știu cum tanti Maria Drăguș (copuzeanca)mergea desculță pe miriștea plină de colții babei, grâul secerat trebuia adunat în stog, căpiță la noi…. Eram particulari. Am participat și știu toate muncile grele din Bărăgan. Un exemplu: la sfeclă butaci, se recolta sămânța de sfeclă de zahăr – Iulie, căldură, țepi… chin. Ajuns țăran la oraș, eram trimiși de fabrică la recoltat de porumb, cartofi, struguri în zona viticolă etc. Boieri mari ăștia de la oraș, apucau știuletele cu două de gete să-l depănușeze, a zeflemea. Acasă tata era îngrijitor la porcine (Căzănești), vezi nu am zis porci să dea mai bine. Nea Gheorghe (vecin) păștea oile satului, nu mai țin minte cine era cu pășunatul vacilor, dar duceam vaca la vaci ș.am.d. De atunci mă întrebam de ce ăstora nu ne adresăm: Domnul Mieluș, Domnul Gheorghe, Doamna Maria etc. În portofoliul peiorativ de la oraș era tot timpul: măi, țărane!!, măi cojane!.. ce țipi mă așa, ești pe Bărăgan! etc. Am pendulat între „Poporanismul” lui Nicolae Iorga și „Naturalismul” lui Delavrancea. AȘA ESTE ȚĂRANUL NU ESTE BIBELOU, cum remarca dramaturgul Apusului de Soare. Are și el tare lui. Dar v-a asigurat hrana!. Numai sunt, nu vor mai fi țărani în Europa, nu degeaba se pregătesc preparatele din viermi.
Am mai zis: Bine că m-am născut mai devreme, vă doresc poftă bună la sfaiogi, IT-iștilor !
31 Iulie 2022, Dan Drăguș
