Aceștia sunt cuprinși de dorul după dobândirea virtuților. Ei sunt cei ce însetoșează și flămânzesc după toată dragostea, adică după virtutea trupească și morală, sau sufletească. Dacă n-a gustat cineva dintr-un lucru, nu știe ce-i lipsește, cum zice Vasile cel Mare, dar cel ce a gustat mult îl dorește. Așa și cel ce a gustat din dulceața poruncilor, știe că poruncile îl duc treptat la urmarea lui Hristos. Acela dorește mult dobândirea celorlalte, încât pentru ele disprețuiește adeseori și moartea.
Simțind puțin din tainele lui Dumnezeu ascunse în dumnezeieștile Scripturi, însetează mult să le cuprindă. Și cu cât capătă mai multă cunoștință, însetează și arde și mai mult, ca unul ce bea flacără. Iar fiindcă dumnezeirea nu poate fi cuprinsă de nimeni, rămâne pururea însetat.
Sfântul Petru Damaschin, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol. 5, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă
